PORUNCI 

Decalogul
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.11.2005; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

PORUNCA I

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.
Să nu ai alți dumnezei în afară de mine.
Să nu-ți faci chip cioplit
casă te închini lui.

Să nu-ți faci chip cioplit

"Vegheați... ca nu cumva să vă stricați și să vă faceți un chip cioplit, sau o înfățișare a vreunui idol, sau chipul unui om, sau chipul vreunei femei, sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ, sau chipul vreunei păsări care zboară pe cer... Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, căci este o urâciune înaintea Domnului" (Deut 27,15; 4,15-20.23-30).

Templul din Ierusalim era ținta săgeților și proiectilelor legiunilor romane, sângele victimelor pentru jertfe se amesteca cu cel al preoților uciși, rezistența ebraică era de acum disperată. După trei luni de asediu Templul a fost cucerit de către Pompei. Era în toamna anului 63 a.Ch. când la Roma era consul M. Tullius Cicero. În acea zi, anticpând gestul lui Titus care în anul 70 p. Ch. avea să distrugă definitv Ierusalimul, Pompei a hotărât să intre în Sfânta Sfintelor a Templului, locul în care numai marele preot putea să intre numai o dată pe an. La aflarea acestei vești toată lumea iudaică a încremenit, cuprinsă de groază și cutremurare. Scrie istoricul Iosif Flaviu: "Dintre atâtea nenorociri cea care a lovit cel mai mult națiunea a fost faptul că Templul, sustras până atunci privirii, a fost dezvăluit străinilor". Odată îndepărtat vălul de la intrarea în Sfânta Sfintelor, Pompei își închipuia că va vedea cine știe ce statuie monstruoasă a vreunui idol oriental. Or, notează Tacitus, a găsit "un scaun gol, lipsit de orice statuie divină și un sanctuar inutil". Dumnezeul cel viu, Stăpânul cerului și al pământului nu se lăsa închis, încătușat, transferat, manipulat, instrumentalizat. Nici o imagine, nici o statuie nu-l poate cuprinde, nu-l poate închide, nu-l poate imobiliza.

Dacă Dumnezeu iubește atât de mult libertatea omului, iar prin porunca întâi a Decalogului apără libertatea omului, el își iubește și propria libertate și prin aceeași poruncă el caută să și-o salveze, să și-o apere.

Charles Péguy descrie într-o poezie a sa întâlnirea dintre Dumnezeu și om ca fiind întâlnirea dintre două libertăți care se iubesc și se respectă reciproc:

"Eu însumi sunt liber - zice Domnul - și l-am creat pe om după chipul și asemănarea mea... (Liber ca și mine)... Libertatea acestei creaturi este oglindirea cea mai frumoasă a libertății Creatorului care există în lume... Când ai simțit odată că ești iubit de mine în mod liber, prosternările tale nu mai au pentru tine nici o valoare" (Misterul Sfinților Nevinovați).

Cunoscutul biblist Gianfranco Ravasi găsește o semănare între Dumnezeu care interzice orice imagine a sa și atitudinea femeilor la arabi, care refuză să se lase fotografiate. Mi-a fost dat să văd la arabi turiști imprudenți care, încercând să fotografieze o femeie sau să o filmeze, s-au trezit cu capul spart sau cu aparatul distrus. Femeile arabe fotografia sau tabloul lor nu-l oferă decât bărbaților lor. Pentru o femeie arabă, a se lăsa fotografiată, pictată înseamnă o sărăcire, o împuținare a lor, e ca și cum ar da ceva din ele însele de care toți se pot folosi cum vor.

Pentru popoarele păgâne, idolii materiali erau ca niște marionete la dispoziția tuturor. Cine deținea idolul, deținea forța lui și dispunea de ea după bunul plac. A sechestra sau a captura idolii inamicului într-un război, însemna a câștiga războiul. Aceasta e magia: încercarea de a capta forțele supranaturale și de a profita de ele după bunul plac.

Moise va aminti mai târziu experiența de la poalele Sinaiului: "Domnul v-a vorbit din mijlocul focului. Voi ați auzit sunetul cuvintelor lui, dar n-ați văzut nici un chip, ci ați auzit doar un glas" (Deut 4,10). Iată ce i-a împins pe evrei la actul de idolatrie, la turnarea vițelului de aur. Dumnezeu e spirit, e invizibil. El li s-a descoperit doar prin sunetul unui glas. Fiind invizibil, cum să pui mâna pe el, cum să-l ții, cum să-l manipulezi? Și atunci evreii și-au făcut ceva palpabil, un vițel de aur, un idol de forțele căruia pot dispune cum vor. Îl vor pune în frunte, iar el îi va călăuzi, îi va ocroti; n-are încotro, de acum e la dispoziția lor, altminteri dau cu el de pământ. Unicul Dumnezeu, Dumnezeul cel adevărat ține la libertatea sa, nu se lasă manipulat. Dar idolatria nu înseamnă numai viței de aur. De idolatrie țin o mulțime de păcate pe care le enumără Catehismul Bisericii Catolice: ghicitul, vrăjitoria, spiritismul, superstiția.

"Dumnezeu poate arăta profeților săi sau altor sfinți viitorul. Totuși, atitudinea creștină corectă constă în a se încredința în mâinile Providenței în ceea ce privește viitorul și a evita orice curiozitate nesănătoasă în această privință" (2115).

"Trebuie respinse toate formele de divinație (ghicitorie): recurgerea la Satana sau la demoni, evocarea morților sau alte practici presupuse în mod greșit că «dezvăluie» viitorul. Consultarea horoscoapelor, astrologia, chiromanția, interpretarea prezicerilor și a sorților, fenomenele de clarviziune legate de viitor, recurgerea la medium-uri ascund o voință de dominare asupra timpului, asupra istoriei și, în sfârșit, asupra oamenilor și în același timp o dorință de a câștiga favoarea puterilor ascunse. Acestea sunt lucruri în contradicție cu cinstirea și respectul, unite cu teamă iubitoare, pe care le datorăm numai lui Dumnezeu" (2116).

"Toate practicile de magie sau vrăjitorie, prin care se urmărește acapararea puterilor oculte pentru a le pune în serviciul propriu și a obține o putere supranaturală asupra aproapelui - chiar pentru a-i reda sănătatea - sunt în mod grav contrare virtuții religiei. Aceste practici sunt și mai condamnabile când sunt însoțite de intenția de a face rău altuia sau când recurg la intervenția demonilor. Purtarea amuletelor este și ea reprobabilă. Spiritismul implică adesea practici divinatorii sau magice. De aceea Biserica îi avertizează pe credicioșii săi să se păzească de acestea" (2117).

Toate aceste practici constituie un atentat la libertatea lui Dumnezeu. E încercarea de a capta și manipula forțele supranaturale, de a obține ceea ce Dumnezeu nu acordă. E magie idolatrică. Recurgând la asemenea practici, creștinii sunt mult mai vinovați decât păgânii. La păgâni zeii, ca și oamenii, nu aveau libertatea de voință. Erau și ei supuși destinului implacabil. Numai magia putea schimba ce hotăra destinul și voința zeilor. Prin practicile amintite, creștinii vor să forțeze mâna lui Dumnezeu, să-i înfrângă voința, recurgând la magie.

Și un alt păcat care ține tot de magia idolatrică despre care scrie Catehismul este superstiția: "Superstiția este pervertirea sentimentului religios și a practicilor pe care le impune acesta. Ea se poate înfățișa și sub masca de cult adus adevăratului Dumnezeu, de exemplu când se atribuie o importanță oarecum magică anumitor practici, altfel legitime sau necesare. A lega eficacitatea numai de materialitatea rugăciunilor sau a semnelor sacramentale, în afara dispozițiilor interioare pe care acestea le reclamă, înseamnă a cădea în superstiție" (2111).

Mască de cult, materialitate a rugăciunilor și a semnelor sacramentale de la care se așteaptă eficacitatea, interesul, profitul urmărit după, voința omului, nu a lui Dumnezeu: dorința de captare și manipulare a forțelor supranaturale. Devoțiuni populare, bune în sine, Sfântul Anton, închinarea la statui și icoane la care se recurge numai pentru avantaje materiale, pământești. Nu se împlinesc aici dorințele, se rezolvă în altă parte: la babe prin descântece. Rugăciuni, semne materiale sacramentale, bune și chiar necesare, dar utilizate pentru a capta puterea lui Dumnezeu, pentru a realiza voința, interesele noastre pământești, fără a ține cont de voința lui Dumnezeu, refuzând cultul unei vieți sfinte, conforme cu voința lui Dumnezeu, devin mască de cult adus adevăratului Dumnezeu. Să ne gândim numai la bunii și evlavioșii noștri credincioși: în masă la liturghie, în masă la cârciumă după liturghie.

La apropierea lui Dumnezeu, Adam căzut în păcat a simțit nevoia să se ascundă printre copacii din paradisul pământesc. Filistenii au îndepărtat arca Domnului zicând: "Cine poate sta în prezența Domnului, înaintea acestui Dumnezeu atât de sfânt?" (1Sam 6,20). Isaia scrie: "Păcătoșii sunt îngroziți în Sion, un tremur i-a apucat pe cei nelegiuiți care zic: «Cine dintre noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine dintre noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?" (Is 33,14). Rugăciunile, imaginile, formulele, celebrările liturgice pot deveni un strat izolator care protejează de acest foc mistuitor, așa cum este îmbrăcămintea pompierilor făcută din material izolator, refractar la foc. De curând la o emisiune italiană la televizor o bătrână care a făcut în tinerețe munca de prostituată spunea, cu multă părere de rău, că la bordelul în care a lucrat era atât de mult de muncă încât angajatele nici nu aveau timp să-și spună rugăciunile de dimineață și de seară. La multe case de toleranță la intrare se află statuia Maicii Domnului. E nevoie și în aceste case de protecția cerului ca să nu se abată asupra lor mânia lui Dumnezeu.

Toată lumea își revendică libertatea, toți vor să fie recunoscute libertățile și drepturile omului! Să-i recunoaștem și lui Dumnezeu libertatea, să-i apărăm și drepturile lui. Să-i lăsăm libertatea de a interveni, potrivit iubirii sale de de tată, în lume și în viața noastră.

"Tată, mă arunc în brațele tale.
Fă cu mine ce-ți place.
Orice ai face din mine, îți mulțumesc.
Sunt pregătit pentru orice, accept totul,
pentru ca voința ta să se facă,
în mine și în toate creaturile tale.
Dumnezeul meu nu doresc altceva...
În mâinile tale încredințez sufletul meu.
Ți-l dăruiesc cu toată iubirea inimii mele.
Fiindcă te iubesc, e pentru mine o exigență a iubirii
să mă dăruiesc ție fără rezerve, cu încredere nelimitată.
Fiindcă tu ești Tatăl meu
" (Ch. Peguy).


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire