PORUNCI

PORUNCILE DIVINE

PORUNCA A X-A

Să nu pofteşti la bunurile aproapelui tău.

1. Această poruncă ne interzice să poftim pe nedrept bunurile altuia şi să-l invidiem.

2. A zecea poruncă ne interzice, de asemenea: 1)ataşamentul exagerat faţă de bunurile materiale; 2)dorinţa nemăsurată de a le dobândi. Domnul Nostru a spus, în legătură cu acest subiect:

Era odată un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi in ales, şi benchetuia sărbătoreşte zi de zi. Dinaintea uşii lui zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. El ar fi fost bucuros să se sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului, dar nimeni nu-i dădea nimic şi până şi câinii veneau să-i lingă rănile. Când a murit săracul, a fost dus de îngeri lângă Avraam. Muri şi bogatul, şi fu îngropat. Iar în iad, cum se afla în chinuri, îşi ridică ochii şi-l văzu pe Avraam, şi pe Lazăr lângă el. Atunci strigă: Părinte Avraam, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci cumplit sufăr în vâlvătaia aceasta. Dar Avraam îi răspunse: Fiule, adu-ţi aminte că tu ţi-ai primit bunurile în timpul vieţii tale, pe când Lazăr, tot aşa cele rele. Acum dimpotrivă, aici el este alinat, iar tu suferi. Şi pe lângă toate acestea, între noi şi voi a fost pusă o prăpastie adâncă, încât cei ce ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată, şi nici de acolo la noi să nu păşească. El zise atunci: Te rog dar, părinte, să-l trimiţi acasă la tatăl meu, căci am cinci fraţi; să-i povăţuiască, să nu vină în acest loc de chin. Dar Avraam zise: Îl au pe Moise şi pe Profeţi, să-i asculte pe ei. El însă zise: Nu, părinte Avraame; doar de s-o duce unul de la cei morţi se vor întoarce. Atunci el îi zise: Dacă nu ascultă de Moise şi de Profeţi, chiar dacă se scoală cineva din morţi nu se vor lăsa înduplecaţi. (Lc 16, 19-31)
Apoi le zise discipolilor Săi: De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţă, pentru ceea ce veţi mânca, nici de trup, pentru ceea ce veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât mâncarea, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. Uitaţi-vă la păsările cerului, cum nici nu seamănă, nici nu seceră, nu au cămară, nici grânar, iar Dumnezeu le nutreşte. Cu cât mai mult preţuiţi voi decât păsările! Care dintre voi, frământându-şi mintea, poate oare prelungi cu un cot statura sa? Aşadar, dacă nici cel mai mic lucru nu-l puteţi face, de ce vă îngrijoraţi de celelalte? Ia uitaţi-vă la crini, cum nici nu torc, nici nu ţes. Cu toate acestea, vă spun că nici Solomon, în toată măreţia lui, n-a fost îmbrăcat ca unul dintre ei. Dacă iarba de pe câmp, ce azi este, iar mâine e aruncată în cuptor, Dumnezeu o îmbracă astfel, cu cât mai mult o va face pentru voi, mici la credinţă ce sunteţi! Nu căutaţi dar nici voi ce veţi mânca şi ce veţi bea şi nu vă munciţi cu gândul, căci după toate acestea umblă păgânii acestei lumi. Tatăl vostru însă ştie că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai degrabă Împărăţia lui Dumnezeu, iar celelalte vi se vor adăuga pe deasupra. (Lc 12, 22-31)

3. Aceste cuvinte arată că trebuie să te preocupi de mântuire mai întâi, dar ele nu ne interzic să ne îngrijim în mod rezonabil de lucrurile şi treburile vieţii prezente.

Explicaţia Tabloului

4. În partea de sus a tabloului, îl vedem pe Heliodor, general al trupelor lui Seleucus, regele Siriei. Acest prinţ, care poftea pe nedrept comorile care erau închise în Templul din Ierusalim, i-a ordonat lui Heliodor să pună stăpânire pe ele. Când acesta s-a prezentat, cu gărzile sale, pentru a executa acest furt sacrilegiu, a văzut apărând un cal pe care călărea un cavaler înfricoşător, care, aruncându-se asupra lui, îl lovi de mai multe ori cu picioarele din faţă. În acelaşi timp, doi tineri au venit şi s-au aşezat lângă el şi au început să-l biciuiască fără încetare. Heliodor a căzut dintr-o dată, învăluit de întuneric; l-au pus într-o litieră şi l-au scos din Templu.

5. În partea de jos, în stânga, îl vedem pe regele Ahab care vrea să-l oblige pe Nabot să-i cedeze via sa, situată aproape de palatul său, oferindu-i, în schimb, fie o altă vie, fie bani. Cum legea lui Moise interzicea să înstrăinezi pentru totdeauna bunurile moştenite de la părinţii tăi, Nabot i-a răspuns lui Ahab: "Să ferească Dumnezeu să vând moştenirea părinţilor mei. "

6. În partea dreaptă, îl vedem pe sfântul Eloi, care a fost departe de a pofti bunurile aproapelui său. Într-o zi, regele Clotar II, l-a însărcinat să facă un tron de aur ornat cu pietre preţioase. Eloi a făcut două cu materialul dat pentru a face unul singur.