PORUNCI

PORUNCILE DIVINE

PORUNCA A VII-A (continuare)

Să nu furi.

1. Subalternii şi administratorii păcătuiesc în mod obişnuit împotriva celei de a şaptea porunci, înşelându-şi superiorii şi administrând rău bunurile lor.

2. Chiar în cele mai mărunte lucruri, subalternii nu trebuie să-şi înşele superiorii.

Eu dar vă zic: faceţi-vă prieteni cu banul necinstit, ca atunci când vă va lipsi, să vă primească în corturile veşnice. Cine este credincios în lucru mărunt, este credincios şi în mare, iar cine este necinstit în lucru mărunt, necinstit este şi în mare. Dacă voi nu aţi fost credincioşi cu banul necinstit, cine vă va încredinţa oare bunul adevărat? Iar dacă nu aţi fost credincioşi cu un bun străin, cine vi-l va da pe al vostru? Nici un servitor nu poate servi la doi stăpâni; fie că pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, fie că la unul va ţine, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi servi şi lui Dumnezeu şi Mamonei. (Lc 16, 9-13)

3. Se face un proces nedrept când cineva este dat în judecată, pentru a-l obliga să plătească ceea ce nu datorează.

4. Cei care nu-şi plătesc datoriile Îl supără pe Dumnezeu pentru că ei folosesc pe nedrept bunul altuia.

5. Cel care i-a făcut rău aproapelui său este obligat să restituie cât mai repede posibil lucrul obţinut în mod incorect şi să repare toată stricăciunea pe care a cauzat-o el însuşi sau prin intermediul altora.

6. Restituirea, când ea este posibilă, este atât de necesară, încât, fără ea, furtul n-ar putea fi iertat. Este ceea ce promite Zacheu când Domnul Nostru vine să stea în casa lui.

Isus, intrând în Ierihon, trecea prin oraş; când iată că un om numit Zaheu, care era şeful vameşilor, om bogat, căuta să vadă unde este Isus, dar nu putea de mulţime, căci era mic de statură. Atunci alergă înainte şi se urcă într-un smochin, ca să-l vadă, deoarece trebuia să treacă pe acolo. Şi cum ajunse în dreptul acelui loc, Isus ridică ochii şi-i zise: Zaheu, coboară repede, căci astăzi trebuie să mă opresc în casa ta. El se coborî în grabă şi-l primi cu bucurie. Când văzu astfel, toată lumea începu să murmure zicând: A intrat să locuiască la un păcătos. Dar Zaheu veni şi-I zise Domnului: Iată, Doamne, jumătate din avutul meu îl dau săracilor, şi dacă am nedreptăţit pe cineva, dau împătrit înapoi. Atunci Isus îi zise: Astăzi a venit mântuirea în această casă, căci şi acest om este un fiu al lui Avraam. Fiul Omului doar a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut. (Lc 19, 1-10)

7. Autorul unui furt sau al unei crime nu este singurul obligat să restituie; această obligaţie îi include pe toţi cei care au participat în vreun fel la furt sau la păgubirea aproapelui.

8. Participăm la un furt sau la o stricăciune cauzată aproapelui: 1)când comandăm acest lucru; 2)când sfătuim pe cineva facă acest lucru; 3)când tăinuim acest lucru; 4)în sfârşit, când, fiind obligaţi să împiedicăm acest lucru, nu o facem.

9. Restituirea trebuie să se facă în ordinea următoare: deţinătorul lucrului furat trebuie să-l restituie înaintea tuturor celorlalţi. Dacă el n-o face, trebuie s-o facă cel care a comandat sau a sfătuit furtul şi apoi cel care l-a executat.

10. Trebuie să se facă restituirea celui căruia i s-a pricinuit paguba sau, dacă el este mort, moştenitorilor săi.

11. Dacă tu însuţi moşteneşti lucruri necinstit dobândite, trebuie să le restitui pentru că nu este permis să păstrezi pe nedrept bunurile altcuiva.

12. Dacă nu ştii cui îi aparţine lucrul pe care trebuie să-l restitui, trebuie să îi consulţi pe superiorii tăi şi să faci ceea ce îţi vor spune.

13. Trebuie să restitui exact lucrul pe care l-ai luat, dacă el există încă în natură, dacă nu mai există, trebuie să restitui exact valoarea lui.

14. Dacă nu ai din ce să restitui, trebuie să ai intenţia de a o face şi să iei toate măsurile pentru a restitui cât mai repede posibil bunul înstrăinat.

15. Cel mai bun mijloc de a evita orice nedreptate este să respecţi bunul altuia, aşa cum vrei să fie respectat al tău.

Explicaţia Tabloului

16. Partea de sus a tabloului ni-l înfăţişează pe îngerul Rafael cerându-i lui Gabelus o sumă de bani pe care bătrânul Tobie i-o împrumutase cândva. Gabelus, departe de a nega această datorie, se grăbeşte să-i plătească îngerului.

17. În partea dreaptă, vedem un om puternic care vrea să-l jupoaie de bunurile sale pe cel mai slab decât el, ameninţându-l cu procese nedrepte şi cu ruina, dacă nu cedează exigenţelor sale.

18. Vedem, în partea de jos, în stânga, un servitor necredincios care a împrăştiat averea stăpânului său.