PORUNCI

PORUNCILE DIVINE

PORUNCA A V-A (continuare)

Să nu ucizi.

1. A cincea poruncă ne cere: 1)să iertăm duşmanilor noştri; 2)să ne împăcăm cu ei; 3)să le facem bine când putem; 4)să le facem bine celor care sunt în nevoi.

2. Prima noastră îndatorire faţă de duşmanii noştri este să-i iertăm.

3. Această îndatorire este atât de riguroasă, încât Isus Hristos a afirmat cu tărie în Evanghelie că Dumnezeu nu-i iartă pe cei care nu iartă.

Să nu credeţi că am venit să stric legea sau proorocii: n-am venit să stric, ci să împlinesc. Adevărat vă spun: Până nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o cirtă din lege, înainte ca toate să se împlinească. Aşadar cel care va încălca una dintre cele mai mici porunci şi îi va învăţa pe oameni aşa, acela va fi privit ca fiind cel mai mic în împărăţia cerurilor; cel care le va păzi şi-i va păzi şi-i va învăţa aşa pe oameni, acela va fi numit mare în Împărăţia Cerurilor. Căci vă zic vouă: Dacă dreptatea voastră nu o întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor. Aţi auzit ce s-a spus celor de demult: Să nu ucizi, cel care va ucide va fi bun de judecată; oricine va spune fratelui său: prostule, va fi vrednic de judecată şi cel care-l va numi nebun va fi bun de focul gheenei. Aşadar dacă, aducându-ţi darul la altar, îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul şi du-te mai întâi şi împacă-te cu fratele tău şi vino apoi şi adu darul tău. Împacă-te degrabă cu adversarul tău în timp ce eşti pe drum cu el, de teama ca nu cumva el să te dea pe mâna judecătorului, şi judecătorul, executorului, şi să fii aruncat în temniţă. Adevărat îţi vorbesc ţie: Nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ. (Mt 5, 17-26)

4. Iată alt pasaj din Evanghelie la fel de explicit şi care ne indică faptul că principiul iertării insultelor nu suferă excepţie:

Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a spus: Doamne, dacă fratele meu greşeşte faţă de mine, de câte ori să-l iert? Până de şapte ori? Isus i-a spus: Eu nu-ţi spun până de şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. De aceea împărăţia cerurilor a fost comparată cu un împărat care a vrut să facă socoteala slugilor sale. Şi când a început s-o facă i-au adus pe unul care-i datora zece mii de talanţi. Acesta, neavând cu ce plăti, stăpânul său a poruncit să-l vândă pe el, pe soţia sa, pe copii şi tot ce avea pentru a-şi achita datoria. Dar aruncându-se la picioarele sale, sluga l-a rugat şi i-a zis: Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti tot. Stăpânul slugii acesteia, milostivindu-se, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Dar sluga aceea, ieşind, a întâlnit pe unul dintre tovarăşii lui, care-i datora o sută de dinari, şi a pus mâna pe el şi l-a strâns de gât, gata să-l sugrume, zicând: Plăteşte-mi ce-mi datorezi. Şi aruncându-se la picioarele lui, sluga cealaltă îl ruga spunând: Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti tot. Dar el n-a vrut şi s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până îşi va plăti datoria. Celelalte slugi, văzând ce se întâmplă, au fost foarte mâhnite şi venind au povestit stăpânului tot ce s-a întâmplat. Atunci stăpânul l-a chemat şi i-a zis: slugă vicleană, eu ţi-am iertat toată datoria pentru că m-ai rugat. Nu trebuia să-ţi fie şi ţie milă de tovarăşul tău, cum mi-a fost mie de tine? Şi stăpânul său, mâniat, l-a dat pe mâna executorilor până când şi-a plătit datoria. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare dintre voi nu va ierta fratelui său, din toată inima.

5. Cea de-a treia îndatorire a noastră faţă de duşmanii noştri este să le facem bine când putem.

Explicaţia Tabloului

6. În partea de jos a tabloului, în dreapta, îl vedem pe Sfântul Ciprian, martir, dând, prin mijlocirea apropiaţilor săi, o sumă de bani călăului care urma să-l decapiteze.

7. În partea de sus a acestui tablou este înfăţişat Sfântul Ştefan diacon, primul martir, dându-ne un exemplu admirabil de iertare a duşmanilor. În genunchi, cu ochii ridicaţi spre cer, el Îi adresează lui Dumnezeu această rugăminte emoţionantă pentru evreii care îl lapidează: Doamne, nu le socoti acest păcat. Dintr-o dată, cerul se deschide în faţa lui. Dumnezeu îl priveşte cu bunăvoinţă, întinzând braţele spre el. Un înger îi oferă ramura de măslin a martirului şi un altul îi arată coroana care-l aşteaptă.