PORUNCI

PORUNCILE DIVINE

PORUNCA a II-a (continuare)

Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.

1. Un legământ este o promisiune pe care o facem lui Dumnezeu cu intenţia de a ne supune acestuia cu străşnicie.

2. Legământul este un act de latrie. Prin urmare, dacă se face un legământ sfinţilor, aceasta înseamnă că se promite ceva lui Dumnezeu în cinstea lor.

3. Legământul este personal, dacă nu-l obligă decât pe cel care-l face, deoarece conţinutul legământului nu poate fi separat de persoana sa, ca de exemplu legământul de a se ruga; în celelalte cazuri, legământul se numeşte real. Aşa este, de exemplu, legământul de a da o sută de mii de lei săracilor.

4. Legământul este permanent, dacă el obligă pentru toată viaţa; altfel este temporar.

5. Din partea celui care-l face, se cere:1)să fie capabil să facă legământul, adică să aibă uzul raţiunii; 2)să aibă intenţia să facă legământul şi să se oblige în acelaşi mod ca pentru a face un jurământ; 3)să-l facă deliberând suficient, adică aşa cum trebuie pentru a nu păcătui de moarte.

6. Într-adevăr, nimeni nu îşi impune o obligaţie fără să vrea.

7. Un jurământ impus prin ameninţare nu este valabil. Ceea ce este obţinut astfel, nu poate fi plăcut lui Dumnezeu.

8. În ceea ce priveşte lucrul promis, trebuie mai întâi ca acesta să fie posibil. Nimeni nu poate realiza un lucru imposibil. Prin urmare legământul de a nu păcătui, chiar foarte uşor, nu este valid; dar legământul de a nu păcătui grav sau de a nu păcătui într-un mod venial şi deliberat este valid.

9. Când conţinutul legământului este divizat, trebuie să îndeplinim ceea ce putem; dar nu suntem obligaţi să-l împlinim în cazul în care conţinutul legământului nu poate fi divizat, nici măcar în situaţia în care lucrul promis e posibil de realizat, depinzând însă de un lucru imposibil.

10. Conţinutul legământului, trebuie să fie bun, chiar mai bun decât actul care nu poate fi făcut în acelaşi timp cu el. Prin urmare, ca regulă generală, legământul de a te căsători este nul, deşi căsătoria este bună şi cinstită, pentru că nu este compatibilă cu virginitatea, care este mai bună.

11. Dar legământul de a face un lucru comandat este de altfel valid, pentru că măreşte fidelitatea şi devoţiunea în îndeplinirea unei datorii.

12. Dacă facem legământ să realizăm un lucru bun, cu un scop rău, legământul nu este valid; căci un scop rău denaturează şi conţinutul legământului.

13. Ar fi altfel dacă, scopului principal, care este bun, îi adăugăm unul rău, dar secundar.

14. Când legământul a fost făcut, chiar pripit, el antrenează obligaţia de a îndeplini ceea ce s-a promis, la fel ca şi la jurământ.

15. Legământul care se face pentru a se pedepsi pentru un păcat, de exemplu: "fac legământ să fac o pomană dacă înjur", este obligatoriu.

16. Când am făcut un legământ suntem obligaţi să-l îndeplinim. "Este mai bine, a spus Sfântul Spirit, să nu faci legăminte decât să faci şi să nu le îndeplineşti. "

17. Înainte de a te angaja printr-un legământ, trebuie:1)să analizezi dacă-l vei putea îndeplini; 2)să ceri sfatul confesorului tău.

18. Se poate, având motive bune, să obţii de la Biserică dispensa sau comutarea unui legământ.

19. Legămintele cele mai bune sunt cele de sărăcie de castitate şi de ascultare, pe care le fac călugării şi călugăriţele.

Explicaţia Tabloului

20. În partea de jos, în stânga, îl vedem pe Jefta, care tocmai a repurtat o victorie.

El făcuse legământul imprudent că, dacă va fi învingător, va jertfi prima persoană pe care o va întâlni.

La întoarcere a văzut-o mai întâi pe fiica sa, care venea să-l aclame, cântând cântece vesele. Se crede că fiica lui Jefta nu a fost jertfită, ci consacrată călugăriei.

21. În mijlocul tabloului, o vedem pe Preasfânta Fecioară Maria ducându-se la Templul din Ierusalim, la vârsta de trei ani, pentru a se I se consacra lui Dumnezeu prin legământul de castitate.

Părinţii săi, Sfântul Ioachim şi Sfânta Ana, o însoţesc. Marele preot o primeşte în partea de jos a scării şi, din capul scării, Sfântul Simeon şi Proorociţa Ana o contemplă cu admiraţie întinzându-i braţele. Îngerii, a căror regină este ea, o însoţesc. Trandafirii pe care îi vedem pe cele cincisprezece trepte ale Templului simbolizează misterele rozarului.

22. În partea de jos a tabloului, în dreapta, vedem nişte marinari în genunchi în faţa altarului Preasfintei Fecioare. Ei au făcut legământ, în timpul unei furtuni, să viziteze un sanctuar al Mariei dacă vor scăpa de moarte. Scăpând vii, ei vin să-şi îndeplinească legământul.