PORUNCI

PORUNCILE LUI DUMNEZEU ÎN GENERAL

1. Pentru a fi mântuit, nu este suficient să crezi adevărurile pe care Dumnezeu le-a revelat, ci trebuie să şi respecţi poruncile Sale şi cele ale Bisericii.

2. Sunt zece porunci ale lui Dumnezeu: ele sunt ceea ce numim Decalogul.

3. Dumnezeu a dat oamenilor cele zece porunci pe muntele Sinai, prin intermediul lui Moise, la cincizeci de zile după ce israeliţii ieşiseră din Egipt.

4. Iată cele zece porunci, aşa cum Dumnezeu le-a dat poporului Său:

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine; să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.
2. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
3. Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.
4. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să trăieşti mult şi bine pe pământ.
5. Să nu ucizi.
6. Să nu fii desfrânat.
7. Să nu furi.
8. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
9. Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.
10. Să nu pofteşti la bunurile aproapelui tău.

5. Dumnezeu a înscris Decalogul pe două table de piatră. Pe prima erau primele trei porunci, care se referă la Dumnezeu; a doua conţinea ultimele şapte porunci, care se referă la aproapele nostru.

6. Primele trei porunci se referă la Dumnezeu. Prima ne cere să-L adorăm pe Dumnezeu, a doua să respectăm numele Său, a treia să respectăm ziua consacrată cinstirii Sale.

7. Ultimele şapte porunci se referă la aproapele nostru. A patra ne cere să-i cinstim pe tatăl şi pe mama noastră, iar ultimele şase ne interzic să facem rău aproapelui nostru în persoana sa, în bunurile sale sau în onoarea sa.

8. Decalogul a fost înscris încă de la începuturi în inima omului. Dumnezeu l-a făcut din nou cunoscut pe muntele Sinai, pentru că ignoranţa şi pasiunile, urmări ale păcatului originar, îl şterseseră aproape în întregime din conştiinţa umană.

9. Decalogul îi obligă atât pe creştini, cât şi pe israeliţi. Isus Hristos a mărturisit aceasta astfel: Dacă vreţi să ajungeţi la viaţa veşnică, respectaţi poruncile.

10. El spune aceasta şi în pilda următoare:

Iată însă că un învăţător al legii se ridică şi, ca să-L pună la încercare, zise: Învăţătorule, ce trebuie să fac pentru ca să am parte de viaţă veşnică? El îi zise: În lege ce stă scris? Cum citeşti? Acesta răspunse: Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. El îi zise: Drept ai răspuns; fă-o şi vei trăi. Dar el, vrând să se îndreptăţească, îi zise lui Isus: Şi cine este aproapele meu? Atunci Isus răspunse: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi căzu pe mâna unor tâlhari, care îl despuiară, îl rupseseră în bătaie şi plecară, lăsându-l pe jumătate mort. Din întâmplare un preot cobora pe acelaşi drum; când îl văzu, dădu pe ocolite mai departe. Tot aşa şi un levit, când ajunse acolo şi văzu, trecu pe de lături. Dar unui drumeţ Samaritean, care ajunse la el şi-l văzu, i se făcu milă. Se apropie de el şi îi legă rănile, turnând ulei şi vin pe ele; îl urcă pe animalul său, îl duse la un han şi-i purtă de grijă. Ziua următoare scoase doi dinari, îi dădu hangiului şi zise: Poartă-i de grijă şi tot ce vei fi cheltuit îţi voi înapoia la întoarcerea mea. După părerea ta, care din aceştia trei s-a dovedit aproapele celui ce căzuse pe mâna tâlharilor? El răspunse: Cel ce a avut milă de el. Atunci Isus îi zise: Du-te şi fă şi tu la fel. (Lc 10, 25-37)

11. Noi suntem obligaţi să respectăm poruncile lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Stăpânul nostru Atotputernic, pentru că El are dreptul la ascultarea noastră şi pentru că, prin mijlocirea harului Său, ele sunt uşor de respectat.

Explicaţia Tabloului

12. Acest tablou ni-l înfăţişează pe Moise primind de la Dumnezeu cele două table ale Legii. În timp ce Dumnezeu îi dădea lui Moise poruncile Sale, un nor gros acoperea muntele Sinai; norodul văzu sclipind fulgere şi auzi bubuitul tunetului şi zgomotul răsunător al trompetelor. Prin această teribilă apariţie, Dumnezeu a vrut să inspire, poporului Său, o teamă salvatoare, care să-l îndemne să respecte Legea Sa.