OMUL

Capitolul al treilea
Introducere privind omul - Bazele Antropologiei

Dicţionar

• acţiune imanentă perfectivă: în gândirea aristotelică, actul îndeplinit de un subiect este cel care cade în sarcina obiectului însuşi (de exemplu, a gândi, a se dezvolta etc), ce tinde să împlinească perfecţiunea celui care îl realizează. Pentru Aristotel actul este cel ce caracterizează fiinţa vie.

• libertate: este proprietatea particulară şi exclusivă a omului de a fi stăpânul propriilor acte, şi care, deci, îl face responsabil pentru acestea. Practic pentru toţi gânditorii libertatea este titlul maxim de nobleţe cu care este înzestrat omul, şi de aceea în mediul social ea reprezintă şi dreptul său prim, sacru şi inviolabil: orice ordine juridică - privată sau publică - trebuie să respecte libertatea fiecărei persoane consimţindu-i exerciţiul chiar public în limitele binelui comun (Livi 1995)

• ilemorfism: din gr. hyle materie + morphe formă. Este doctrina elaborată de Aristotel şi reluată de Sfântul Toma, asupra elementelor metafizice care alcătuiesc fiinţa fizică: materia şi forma

• finalism: concepţie asupra realităţii care face referire la finalitatea îndepărtată pe care o are în sine fiecare lucru şi prin care poate fi înţeles în semnificaţia sa cea mai profundă. Are o mare importanţă în mediul biologiei căci înfruntă il quesito dacă organizarea şi activitatea fiinţelor vii sunt finalizate sau cazuale.În Etica această poziţie este cuprinsă în aşa zisele "etici teleologice"

• idealism: în sens restrâns este acea filozofie care, opunându-se realismului, exclude faptul că există lucruri în afara gândirii şi, de aceea, ajunge să afirme imanenţa întregii lumi empirice în activitatea creatoare a subiectului gânditor. Un astfel de curent de gândire este pregătit cu Descartes şi Locke, evoluează la Kant şi se structurează la Fichte, Schelling şi Hegel. (Dizionario delle idee, Sansoni, 1977)

• fixism: interpretare a originii speciilor care exclude apariţia lor prin evoluţie şi o consideră pe fiecare creată direct cu caractere într-un anumit mod determinate şi fixe.

• ecofeminism: este unul din curentele feminismului american. Vede opresiunea naturii ca fiind coincidentă cu aceea a femeii. De aceea îşi propune să favorizeze eliberarea contextuală a amândorura.

• valori: tot ceea ce are o valenţă de bine şi care deci determină persoana să acţioneze în direcţia aceasta.

• uniune accidentală: prin uniune se înţelege o acţiune care constituie o unitate. Poate surveni la diferite niveluri: cea accidentală este majoritar superficială precum de exemplu uniunea unor părţi mecanice, cea substanţială este mai profundă, ca de exemplu, cea care survine între materie şi formă.

• materie: semnificaţia originară în limba greacă înseamnă "lemn de pădure", "lemn de construcţie", materie cu care se realizează construcţiile. În continuare materia este înţeleasă nu numai lemn, ci ca orice specie de material util pentru construcţie. În filozofie termenul asumă sensul de ceea ce face lucrurile capabile să ocupe un spaţiu şi să asume o formă, sau prin materie se înţelege orice este extins şi ansamblul fiinţelor care au această proprietate. În filozofia aristotelică şi tomistă materia este acea parte a fiinţei care prezintă elementul potenţial, nedeterminat, în opoziţie (logică) cu forma.

• forma: în linia celor spuse despre materie, forma este componenta fiinţei care este determinată şi unificantă. În doctrina aristotelică f. este acea parte a fiinţei care este neschimbătoare, care rămâne fixă fără a îndura mutaţii şi care constituie partea inteligibilă a lucrului cunoscut.