MEDITAŢII

Joi (9 martie 2006): "Cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care i le cer!"

Evanghelia: Matei 7,7-12

Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră? Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El? Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.

Vechiul Testament: Estera 12,14-16.23-25 (partea deuterocanonică)

Şi regina Estera, cuprinsă de o nelinişte de moarte, se îndreptă către Domnul. Şi s-a rugat Domnului Dumnezeului lui Israel şi a spus: "O, Domnul meu, tu eşti singurul nostru Rege; ajută-mă, căci sunt singură şi nu am nici un ajutor decât pe Tine, căci pericolul este aproape. De când m-am născut am auzit în tribul familiei mele că Tu, Doamne, l-ai ales pe Israel dintre toate neamurile şi pe părinţii noştri dintre toţi strămoşii lor, şi că ai făcut pentru ei tot ceea ce ai promis."

Meditaţie: Doriţi ca Dumnezeu să audă rugăciunile voastre? Rugăciunea Esterei în numele poporului său este un model pentru noi. Ea s-a rugat pentru ajutor în conformitate cu promisiunea lui Dumnezeu de a fi fidel poporului Său. Dumnezeu doreşte ca noi să ne amintim promisiunile Lui şi să ne bazăm pe ajutorul lui atunci când ne rugăm. Isus a dorit să înalţe aşteptările discipolilor săi atunci când i-a învăţat cum să se roage. Parabola lui Isus despre tatăl care îşi hrăneşte fiul ilustrează un fapt de neconceput! Cum ar putea un tată iubitor să refuze să îi dea copilului său ceea ce este bun; sau mai rău, să îi dea ceea ce este dăunător? În concluzie, Isus face o afirmaţie uimitoare: Cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care i le cer! Tatăl nostru ceresc dă cu dărnicie dincolo de aşteptările noastre. Isus i-a învăţat pe discipolii Săi să se roage cu încredere deoarece Tatăl ceresc, în bunătatea Sa, răspunde întotdeauna la rugăciune. De aceea ne putem ruga cu îndrăzneală: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.

Aceia care cunosc şi au încredere în iubirea lui Dumnezeu, se roagă cu mare îndrăzneală. Să ascultăm ce spunea despre puterea rugăciunii Sf. Ioan Gură de Aur, un Părinte al Bisericii din secolul al V-lea: "Rugăciunea este o armură eficientă, o comoară ce nu se micşorează, o mină care nu se goleşte niciodată, un cer neacoperit de nori, un cer netulburat de furtună. Este rădăcina, fântâna, şi mama a o mie de binecuvântări. Depăşeşte cu mult puterea unui monarh. ... Nu vorbesc despre rugăciunea care este rece şi slabă, lipsită de vlagă şi zel. Vorbesc despre aceea care vine dintr-o minte largă, copilul unui spirit pocăit, rodul unui suflet convertit - aceasta este rugăciunea care urcă la cer. ... Puterea rugăciunii a subjugat tăria focului, a îmblânzit răcnetele leilor, a redus la tăcere anarhii, a stins războaie, a liniştit natura, a alungat demonii, a stricat lanţurile morţii, a deschis porţile raiului, a uşurat boli, a înlăturat înşelătorii, a salvat cetatea de la distrugere. Pe scurt rugăciunea are puterea de a distruge tot ceea ce se opune binelui."

Rugăciunea izvorăşte din iubirea lui Dumnezeu; şi iubirea personală pe care o arătăm aproapelui nostru este alimentată de iubirea pe care Dumnezeu a revărsat-o în inimile noastre prin Duhul Sfânt (Romani 5,5). Isus îşi încheie discursul despre rugăciune amintindu-ne că trebuie să ne purtăm cu aproapele nostru aşa cum dorim să se poarte cu noi Dumnezeu şi ceilalţi. Nu trebuie doar să evităm să facem vreun rău aproapelui, ci trebuie să căutăm în mod activ bunăstarea lui. Făcând astfel, împlinim legea şi profeţii, adică ceea ce Dumnezeu cere de la noi - a-l iubi pe Dumnezeu cu tot ceea ce avem şi suntem, şi a-l iubi pe aproapele ca pe noi înşine. Duhul Sfânt este gata întotdeauna să transforme vieţile noastre după modul de a iubi al lui Isus. Sunteţi însetaţi de sfinţenia şi de focul iubirii lui Dumnezeu?

"Fă-mă să te iubesc, Domnul meu şi Dumnezeul meu, şi să mă văd pe mine aşa cum sunt cu adevărat - un peregrin în această lume, un creştin chemat la a respecta şi a iubi pe toţi aceia ale căror vieţi le ating, aceia care au autoritate asupra mea sau care se află sub autoritatea mea, prietenii şi duşmanii mei. Ajută-mă să înving mânia cu blândeţe, lăcomia cu generozitate, apatia cu fervoare. Ajută-mă să uit de mine şi să ajung la ceilalţi" (Rugăciune atribuită Papei Clement al XI-lea).

Psalmul 137
Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele şi înaintea îngerilor Îţi voi cânta.
Închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfânt şi voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău.
În orice zi Te voi chema, degrabă mă auzi! Sporeşte în sufletul meu puterea.
Să Te laude pe Tine, Doamne, toţi împăraţii pământului, când vor auzi toate graiurile gurii Tale,
Şi să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului.
Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte.
De ajung la necaz, viază-mă! Împotriva vrăjmaşilor mei ai întins mâna Ta şi m-a izbăvit dreapta Ta.
Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

© 2006 Don Schwager