MEDITAŢII

Duminica Floriilor (9 aprilie 2006): "Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului"

Evanghelia: Marcu 11,1-10 [a se vedea şi Marcu 14,1-15,47]

Când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis doi dintre discipolii săi şi le-a spus: "Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care nici un om nu a încălecat vreodată; dezlegaţi-l şi aduceţi-l! Şi dacă vă va spune cineva: «De ce faceţi aceasta?», spuneţi-i: «Domnul are nevoie de el, dar îl va trimite îndată înapoi»". Ei au plecat şi au găsit măgăruşul legat la poartă, afară, în drum. Şi l-au dezlegat. Unii dintre cei care stăteau acolo le-au spus: "Ce faceţi, dezlegaţi măgăruşul?" Ei le-au zis după cum le spusese Isus şi i-au lăsat să plece. Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, iar el l-a încălecat. Mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, alţii ramuri înfrunzitek pe care le tăiaseră de pe câmpuri. Iar cei care mergeau înaintea lui şi cei care-l urmau strigau: "Osana! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Binecuvântată este împărăţia care vine, a părintelui nostru David! Osana în înaltul cerurilor!" Şi a intrat în Ierusalim, în templu; şi, privind toate în jur, fiind deja la timpul înserării, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.

Vechiul Testament: Isaia 50,4-7

Domnul mi-a dat o inimă înţeleaptă, ca să ştiu să vorbesc celor deznădăjduiţi. În fiecare dimineaţă el mă trezeşte: de dimineaţă mă trezeşte, ca să ascult ca un ucenic. Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea, iar eu nu m-am împotrivit, nici nu m-am dat înapoi. Spatele mi l-am dat spre a fi lovit, obrajii spre a fi pălmuiţi şi faţa nu mi-am întors-o de la cei care mă ocărau şi mă scuipau. Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor, de aceea nu m-au doborât ocările. De aceea le-am oferit o faţă ca de cremene şi ştiu că nu voi rămâne de ruşine.

Meditaţie: Este Împăratul slavei binevenit să intre în casa şi în inima noastră? Isus a mers la Ierusalim ştiind prea bine ce îl aştepta - trădarea, respingerea şi răstignirea. Poporul din Ierusalim, totuşi, a fost gata să îl întâmpine ca pe Împăratul lor mesianic! Nu ştiau cât îl va costa pe acest Împărat să inaugureze împărăţia Sa. Intrarea lui Isus în Ierusalim călare pe mânzul asinei a fost o împlinire directă a profeţiei mesianice a lui Zaharia (Zaharia 9,9): Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei. Mânzul era un semn al păcii. Isus a intrat în Ierusalim în blândeţe şi umilinţă, ca Împăratul mesianic care dă poporului Său victorie şi pace. Acea victorie şi pace urmau să fie asigurate prin crucea şi învierea care aveau să aibă loc în curând, la Paşti.

Sf. Augustin de Ippona comentează despre semnificaţia intrării lui Isus în Ierusalim: "Învăţătorul umilinţei este Cristos care s-a smerit pe sine şi s-a făcut ascultător până la moarte, chiar moartea pe cruce. Astfel El nu îşi pierde divinitatea când ne învaţă umilinţa... Ce a însemnat ca Împăratul veacurilor să devină Împăratul omenirii? Pentru că Cristos nu a fost Împăratul Israelului pentru ca să poată pretinde o taxă sau ca să îşi înarmeze soldaţii şi să învingă în mod vizibil un duşman. A devenit Împăratul Israelului prin faptul că El conduce minţile, că îi îndrumă spre veşnicie, că îi conduce în Împărăţia cerurilor pe aceia care cred, speră şi iubesc. Este o coborâre, nu o înălţare, să devină Împăratul Israelului acela care este Fiul lui Dumnezeu, egal cu Tatăl, Cuvântul prin care au fost făcute toate" [Tratat despre Evanghelia lui Ioan 51.3-4].

Psalmul 23 este un alt pasaj profetic care vorbeşte despre această procesiune triumfală a Împăratului slavei: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei. Isus Cristos a venit pentru a ne aduce Împărăţia lui Dumnezeu. El este adevăratul Împărat care dă pace, bucurie şi viaţă veşnică pentru aceia care acceptă domnia Sa. Este Împăratul slavei binevenit să intre în casa şi în inima noastră? Şi răsună pereţii noştri de lauda slavei Sale?

"Doamne Isuse, fii Regele şi Stăpânul inimii, al minţii, al vieţii, şi al casei mele. Fie ca viaţa mea să reflecte blândeţea şi umilinţa Ta, pentru ca Tu să fi cinstit ca Regele slavei!"

Psalmul responsorial

(Ps 21,8-9.17-18a.19-20.23-24; R.: 2a)

R.: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?
Toţi care m-au văzut, au râs de mine,
au clătinat din cap, au strâmbat din buze:
"S-a încrezut în Domnul, să-l mântuiască,
să-l scape, pentru că îl iubeşte". R.

Iată, o mulţime de câini mă împresoară,
o ceată de nelegiuiţi dau târcoale în jurul meu;
mi-au străpuns mâinile şi picioarele,
îmi pot număra toate oasele. R.

Îşi împart hainele mele între ei
şi trag la sorţi pentru haina mea.
Dar tu, Doamne, nu te îndepărta,
tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu. R.

Voi vesti fraţilor mei numele tău,
te voi lăuda în mijlocul adunării.
Cei care vă temeţi de Domnul, aduceţi-i laudă,
toată seminţia lui Iacob, lăudaţi-l. R.

© 2006 Don Schwager