MEDITAŢII

Miercuri (8 martie 2006): Semnul lui Iona pentru o generaţie rea

Evanghelie: Luca 11,29-32

Iar îngrămădindu-se mulţimile, El a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn dar semn nu i se va da decât semnul proorocului Iona. Căci precum a fost Iona un semn pentru Niniviteni aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru acest neam. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, mai mult decât Solomon este aici. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi, iată, mai mult decât Iona este aici.

Vechiul Testament: Iona 3,1-10

Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, pentru a doua oară, zicând "Scoală şi porneşte către cetatea cea mare a Ninivei şi vesteşte-le ceea ce îţi voi spune! Şi s-a sculat Iona şi a mers în Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era cetate mare înaintea lui Dumnezeu; îţi trebuia trei zile ca s-o străbaţi Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: "Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă! Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă Iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui Poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim! Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.

Meditaţie: Acordaţi suficientă atenţie semnelor de avertizare? Multe nenorociri ar fi putut fi evitate dacă oamenii ar fi acordat atenţie unor astfel de semne. Când liderii religioşi i-au cerut lui Isus un semn, El le-a dat un avertisment serios cu privire la dezastrul spiritual. Era caracteristic pentru evrei ca ei să ceară "semne" de la trimişii lui Dumnezeu pentru a-şi autentifica cele spuse. Când liderii religioşi l-au presat pe Isus să le ofere o dovadă pentru afirmaţiile Sale, El a spus prin acele cuvinte că El este semnul lui Dumnezeu şi că ei nu au nevoie de vreo altă dovadă din cer decât propria lui persoană. Ninivitenii au recunoscut avertismentul lui Dumnezeu atunci când le-a vorbit Iona, şi s-au pocăit. Şi Regina din Saba a recunoscut înţelepciunea lui Dumnezeu în Solomon. Iona a fost semnul lui Dumnezeu şi mesajul său a fost mesajul unui Dumnezeu îndurător faţă de oamenii din Ninive. Din păcate liderii religioşi nu s-au mulţumit să accepte semnele aflate chiar în faţa ochilor lor. Ei au respins mesajul lui Ioan Botezătorul şi acum îl resping pe Isus ca Unsul lui Dumnezeu (Mesia) şi nu ţin seama de mesajul Său. Simeon a profeţit la naşterea lui Isus că El era "pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri... pentru ca să se descopere gândurile din multe inimi" (Luca 2,34-35). Isus şi-a confirmat mesajul prin multe minuni, în pregătirea celui mai mare semn dintre toate - învierea Sa în cea de-a treia zi.

Domnul Isus a venit pentru ca să ne elibereze de sclavia păcatului şi a dorinţelor dăunătoare. Prin darul Duhului Sfânt, El îşi revarsă iubirea în inimile noastre pentru ca noi să putem înţelege voinţa Sa pentru vieţile noastre şi să păşim pe drumul Său de sfinţenie. Dumnezeu cercetează inimile, nu pentru a ne condamna, ci pentru a ne arăta unde avem nevoie de harul Său mântuitor şi de ajutorul Său. El ne cheamă să îl căutăm cu pocăinţă adevărată, cu umilinţă, şi cu onestitatea de a ne înţelege păcatele drept ceea ce sunt ele în realitate - o respingere a iubirii şi a voinţei Sale pentru vieţile noastre. Dumnezeu ne va transforma dacă ascultăm cuvântul Său şi permitem Duhului Său Sfânt să lucreze în inimile noastre. Cereţi-i Domnului să vă reînnoiască mintea şi să vă sporească setea după înţelepciunea sa. Iacob spune că "înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică" (Iacob 3,17). O persoană care are îndoieli nu poate primi acest fel de înţelepciune. Cel hotărât doreşte un singur lucru - plăcerea lui Dumnezeu. Dumnezeu doreşte să ne bucurăm în El şi să cunoaştem libertatea adevărului şi iubirii Sale. Sunteţi însetaţi de sfinţenia fără de care nimeni nu îl va vedea pe Domnul (Evrei 12,14)?

"Doamne, schimbă inima mea şi umple-mă cu înţelepciunea Ta, pentru ca să iubesc căile Tale. Dă-mi harul şi curajul de a mă împotrivi ispitelor şi perseverenţa pentru ca să îmi doresc cu adevărat să fac ceea ce îţi este plăcut Ţie."

Psalmul 50,4-5.13-14.19-20
Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

© 2006 Don Schwager