MEDITAŢII

Marţi (7 martie 2006): Când vă rugaţi, nu spuneţi multe

Evanghelia: Matei 6,7-15

Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin! Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

Vechiul Testament: Isaia 55,10-11

"Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul şi-l face de răsare şi rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui."

Meditaţie: Credeţi că cuvântul lui Dumnezeu are puterea să vă schimbe şi să vă transforme viaţa? Isaia spune că cuvântul lui Dumnezeu este ca ploaia şi zăpada care face ca pământul sterp să rodească. Cuvântul lui Dumnezeu are puterea să penetreze inimile noastre sterpe pentru a le face roditoare. Dacă lăsăm cuvântul lui Dumnezeu să se înrădăcineze în inimile noastre, vom fi transformaţi după chipul lui Dumnezeu şi vom primi puterea să mergem pe drumul Său de iubire şi sfinţenie. Dumnezeu doreşte ca cuvintele Sale să ne călăuzească şi să ne modeleze felul în care gândim, acţionăm şi ne rugăm. Ambrozie, un Părinte al Bisericii din secolul IV, scria că motivul pentru care trebuie să dedicăm timp citirii Scripturii este ca să îl auzim pe Cristos cum ne vorbeşte. "Nu eşti ocupat cu Cristos? De ce nu vorbeşti cu El? Citind scripturile, îl ascultăm pe Cristos."

Ne putem apropia cu încredere de Dumnezeu deoarece el aşteaptă cu braţele deschise să îşi primească fiii risipitori. De aceea Isus a dat discipolilor săi rugăciunea perfectă care îndrăzneşte să îl numească pe Dumnezeu Tatăl nostru. Această rugăciune ne învaţă cum să îi cerem lui Dumnezeu lucrurile de care avem cu adevărat nevoie, lucrurile care contează nu doar pentru prezent ci şi pentru eternitate. Putem să ne adresăm lui Dumnezeu Tatăl nostru cu încredere şi îndrăzneală deoarece Cristos a deschis pentru noi calea spre cer prin moartea şi învierea sa. Când îi cerem lui Dumnezeu ajutor, El din fericire nu ne dă ceea ce am merita. În schimb răspunde cu îndurare. Este bun şi iertător cu noi, aşteptându-ne să ne comportăm al fel cu semenii noştri.

Să ne amintim de Ioan Casian, un Părinte al Bisericii din secolul al V-lea, care a trăit într-o mănăstire din Betleem şi apoi cu călugări egipteni. El a scris despre rugăciunea Domnului şi despre necesitatea iertării din inimă a semenilor: "Mila lui Dumnezeu este imposibil de cuprins în cuvinte. Oferindu-ne un model de rugăciune, El ne învaţă un nou mod de viaţă. Şi aceasta nu este totul. Prin aceeaşi rugăciune el ne oferă o metodă uşoară de a obţine o judecată indulgentă a vieţilor noastre. El ne oferă posibilitatea să ne uşurăm sentinţa ce atârnă asupra noastră şi să îl 'constrângem' să ne ierte. Ce ar putea să facă altceva în faţa generozităţii noastre, când îi cerem să ne ierte aşa după cum noi ne-am iertat aproapele? Dacă suntem fideli acestei rugăciuni, fiecare dintre voi vom cere iertare pentru greşelile noastre după ce am iertat greşelile celor care au greşit împotriva noastră. Avem adesea însă un obicei prost. Tratăm greşelile noastre împotriva lui Dumnezeu, oricât de grave ar fi, cu mare indulgenţă; dar când este vorba de ceva ce ni s-a greşit nouă, oricât de măruntă ar fi problema, cerem reparaţii cu severitate maximă. Oricine nu a iertat din străfundul inimii pe fratele sau sora care i-au greşit, prin această rugăciune se va condamna de fapt, şi nu va obţine milă." Îi tratăm pe ceilalţi aşa cum credem noi că merită, sau aşa cum Domnul ne-a învăţat - cu milă, iubire neîncetată şi bunătate?

"Tatăl nostru din ceruri, mi-ai dat mintea să Te cunosc, voinţă să Te slujesc, şi inimă să Te iubesc. Dă-mi astăzi harul şi tăria să îmbrăţişez voia Ta sfântă şi umple inima şi mintea mea cu adevărul şi iubirea Ta, pentru ca toate intenţiile şi gesturile mele să îţi fie bine plăcute. Ajută-mă să fiu bun şi iertător cu semenii mei, aşa cum eşti Tu cu mine."

Psalmul 34,4-7.16-19
Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a izbăvit.
Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze.
Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate necazurile lui l-a izbăvit.
Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei.
Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor.
Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din toate necazurile lor i-a izbăvit.
Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui.
Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul.

© 2006 Don Schwager