MEDITAŢII

Vineri (7 aprilie 2006): "Sunt Fiul lui Dumnezeu"

Evanghelia: Ioan 10,31-42

În timpul acela, iudeii, pentru a doua oară, au luat pietre ca să-l ucidă pe Isus. Dar Isus le-a zis: "V-am arătat multe lucruri bune, care vin de la Tatăl meu; pentru care din ele aruncaţi cu pietre în mine?" Iudeii i-au răspuns: "Nu pentru vreo faptă bună aruncăm noi cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, fiind un simplu om, te pretinzi Dumnezeu". Isus le-a răspuns: "Nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: sunteţi dumnezei?» Dacă Legea îi numeşte dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate fi desfiinţată -, aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume voi îi ziceţi: "Spui blasfemii" pentru că am zis: "Sunt Fiul lui Dumnezeu?". Dacă nu săvârşesc faptele Tatălui meu să nu mă credeţi. Dar dacă le săvârşesc, chiar dacă nu mă credeţi pe mine, credeţi în aceste fapte, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să înţelegeţi că Tatăl este în mine şi eu sunt în Tatăl". La auzul acestor cuvinte, căutau iarăşi să-l prindă; dar le-a scăpat din mâini. Isus s-a dus iarăşi dincolo de Iordan în locul unde botezase Ioan la început şi a rămas acolo. Mulţi veneau la el şi ziceau: "Ioan n-a făcut nici o minune; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat". Şi mulţi au crezut în el.

Vechiul Testament: Ieremia 20,10-13

Eu, Ieremia, am auzit ameninţările poporului: "Învinuiţi-l, strigă ei; haideţi să-l învinuim pe acest om care vede teroare pretutindeni!" Chiar prietenii mei pândesc să vadă dacă mă clatin şi zic: "Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el, şi ne vom răzbuna pe el". Dar Domnul este cu mine, ca un luptător puternic; de aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Înfrângerea lor îi va acoperi de ruşine; o veşnică ruşine care nu se va uita! Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care judeci cu dreptate, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor! Căci ţie ţi-am încredinţat cauza mea. Cântaţi Domnului, lăudaţi-l pe Domnul! Căci el eliberează sufletul slujitorului său sărman din mâna celor răi.

Meditaţie: Este viaţa noastră consacrată lui Dumnezeu? Sensul scripturistic al consacrării este a sfinţi pentru Dumnezeu - a fi oferit ca o ofrandă şi o jertfă de bunăvoie pentru Dumnezeu. Isus s-a făcut pe sine o jertfă pentru păcatele noastre, pentru a ne răscumpăra din condamnarea şi sclavia păcatului. El a vorbit despre faptul că Tatăl Său l-a consacrat pentru această misiune de mântuire. De ce liderii religioşi erau atât de supăraţi pe Isus încât au dorit să îl omoare? L-au acuzat de blasfemie pentru a afirmat că este Fiul lui Dumnezeu. Isus a mai afirmat ceva în răspunsul Său: El a fost consacrat de Tatăl pentru o însărcinare specială şi a fost trimis în lume pentru a îndeplini misiunea Tatălui Său. Isus i-a provocat pe potrivnicii Lui să accepte faptele Sale dacă nu puteau să accepte cuvintele Sale. Putem argumenta prin cuvinte, dar faptele sunt dincolo de orice discuţie. Isus este învăţătorul perfect pentru faptul că nu îşi fundamentează afirmaţiile pe ceea ce spune, ci pe ceea ce face. Cuvântul lui Dumnezeu este viaţă şi putere pentru cei care cred. Isus ne arată cum să păşim pe calea adevărului şi a sfinţeniei. Şi ne unge cu puterea Sa pentru ca să trăim Evanghelia cu bucurie şi pentru ca să fim martorii Săi în lume. Împlinim cuvântul lui Dumnezeu, sau doar îl ascultăm şi îl uităm?

"Scrie, Doamne, în inima mea lecţia cuvântului Tău sfânt, şi fă să împlinesc cuvântul Tău, nu doar să îl ascult şi apoi să îl uit."

Psalmul responsorial

Ps 17,2-3a.3bc-4.5-6.7 (R.: cf. 7)

R.: Strig către tine, Doamne, în necazul meu.

Te iubesc, Doamne, tăria mea.
Doamne, tu eşti stânca şi cetatea mea,
tu eşti eliberatorul meu. R.

Dumnezeule, tu eşti stânca mea, adăpostul meu,
scutul meu, tăria care mă salvează, apărarea mea.
Îl chem pe Domnul, cel prealăudat
şi sunt eliberat din mâna duşmanilor mei. R.

Mă înconjuraseră legăturile morţii
şi mă îngroziseră râurile pieirii;
mă înfăşuraseră lanţurile infernului
şi mă prinseră laţurile morţii. R.

Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul
şi am strigat către Dumnezeul meu;
din lăcaşul lui el mi-a auzit glasul
şi strigătul meu a ajuns până la urechea lui. R.

© 2006 Don Schwager