MEDITAŢII

Duminică (5 martie 2006): Isus a postit patruzeci de zile şi nopţi

Evanghelia: Marcu 1,12-15

Şi, îndată, Duhul l-a dus (pe Isus) în pustiu. Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo era împreună cu fiarele, iar îngerii îi slujeau. După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu şi spunând: "S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie".

Vechiul Testament: Geneză 9,8-15

Şi a mai grăit Dumnezeu cu Noe şi cu fiii lui, care erau cu el, şi a zis: "Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri. Şi cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului câte au ieşit din corabie; şi închei acest legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului şi nu va mai fi potop, ca să pustiiască pământul". Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu către Noe: "Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi şi eu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi, pun curcubeul Meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine şi pământ. Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta curcubeul Meu în nori, şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura."

Meditaţie: Ce l-a făcut pe Isus să petreacă 40 de zile şi nopţi în singurătate, rugăciune şi post în sălbăticia Iudeii? Acest deşert era în mare parte nelocuibil şi plin de pericole pentru oricine îndrăznea să se aventureze. Ziua căldură infernală iar noaptea un frig teribil, apoi scorpionii, precum şi lipsa apei şi a hranei. Pentru poporul lui Israel deşertul a fost un loc de încercare, de întâlnire şi de înnoire. Când evreii au fost eliberaţi din sclavia Egiptului, ei au mers timp de 40 de ani prin deşert. A fost un timp de purificare şi de pregătire pentru intrarea în ţara făgăduinţei. Moise a mers pe Muntele Sinai, unde a stat şi s-a rugat timp de 40 de zile (Exod 24,18). Ilie profetul a petrecut 40 de zile în căutarea lui Dumnezeu (1Regi 19,8). Isus a mers şi el în deşert pentru a se pregăti pentru misiunea pentru care l-a trimis Tatăl.

Matei, Marcu şi Luca ne spun în relatările lor evanghelice cum Isus a fost dus de Duhul Sfânt să petreacă 40 de zile şi de nopţi în rugăciune şi post, într-un loc izolat. Marcu spune: "Şi îndată Duhul l-a dus în pustiu" (Marcu 1,12). De ce trebuia Isus să stea singur atât de mult? A fost un simplu test pentru a-l pregăti pentru misiunea ce o avea? Sau Satana l-a atras în capcană? A fost un test aşa cum noi testăm piloţii dacă sunt capabili să zboare. Şi Dumnezeu îşi testează, încearcă oamenii ca să vadă dacă sunt potriviţi ca instrumente ale Lui. Dumnezeu l-a testat pe Avraam pentru a-i vedea credinţa. Evreii au fost testaţi în Egipt înainte ca Dumnezeu să îi elibereze. Isus nu a făcut excepţie de la testare. Satana în schimb l-a momit, invitându-l să aleagă voia Sa şi nu voia Tatălui. Deşi slăbit, obosit şi flămând după 40 de zile de post, Isus a respins cu fermitate şiretlicurile Satanei. De unde a găsit Isus tărie să supravieţuiască condiţiilor grele din deşert şi ispitelor Satanei? S-a hrănit cu cuvântul Tatălui Său şi a găsit tărie făcând voia Lui. Satana ne ispiteşte şi pe noi, invitându-ne să alegem voia noastră, nu voia lui Dumnezeu. Dacă nu poate să ne facă să renunţăm la credinţă, atunci încearcă să ne facă să luăm decizii care, încetul cu încetul, să ne îndepărteze de ceea ce Dumnezeu vrea de la noi.

Isus a fost ispitit ca noi şi El a reuşit să depăşească păcatul nu prin puterea sa omenească ci prin harul şi tăria primite de la Tatăl. A renunţat la voia sa pentru a face voia Tatălui. A reuşit deoarece a dorit să îi facă pe plac Tatălui Său şi a fost convins că Tatăl îi va da tăria necesară pentru a depăşi obstacolele ce îi stăteau în cale. Luca spune că Isus era "plin de Duhul Sfânt" (Luca 4,1). Când a fost ispitit de diavol, Isus nu a încercat să lupte cu adversarul cu puterile lui omeneşti ci s-a bazat pe puterea pe care i-o dădea Duhul. Isus a învins răul care ne ţinea captivi păcatului şi fricii de moarte (Evrei 2,14). Ascultarea de voia Tatălui şi disponibilitatea Sa de a îmbrăţişa crucea au inversat neascultarea lui Adam. Victoria Sa asupra păcatului şi morţii a câştigat pentru noi nu doar iertarea păcatelor ci şi adopţia ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu.

Cum putem să învingem păcatul din vieţile noastre? Domnul ne dă Duhul Său ca să ne fie tărie, călăuză şi mângâiere în momentele de ispită şi încercare. Domnul Isus este mereu gata să toarne Duhul Său asupra noastră, pentru ca noi să avem tăria şi curajul de a rezista păcatului, de a respinge minciunile şi înşelătoriile duşmanului nostru Satana. Dumnezeu vrea de la noi să "luptăm lupta cea bună" (1Timotei 6,12) cu puterea ce vine de la Duhul Sfânt. Ne bazăm noi pe Domnul pentru a avea tărie şi ajutor?

"Doamne, cuvântul Tău este viaţă şi bucurie pentru mine. Umple-mă cu Duhul Tău pentru ca să am tăria şi curajul de a îmbrăţişa voia Ta în toate lucrurile şi de renunţa la orice este contrar ei."

Psalmul 51,3-6.13-15.17
Fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

© 2006 Don Schwager