MEDITAŢII

Joi (30 martie 2006): Mărturia dată de Tatăl

Evanghelia: Ioan 5,31-47

În timpul acela, Isus le-a spus iudeilor: "Dacă eu aş da mărturie pentru mine însumi, mărturia mea nu ar fi adevărată. Este un Altul, care dă mărturie pentru mine; şi ştiu că mărturia, pe care o dă despre mine, este adevărată. Voi aţi trimis o delegaţie la Ioan şi el a dat mărturie pentru adevăr. Eu nu am trebuinţă de mărturia vreunui om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi. Ioan era făclia care arde şi luminează şi voi aţi acceptat să vă bucuraţi puţină vreme la lumina lui. Dar eu am în favoarea mea o mărturie mai mare decât aceea a lui Ioan; lucrările, pe care mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea, pe care eu le fac, dau mărturie pentru mine că Tatăl m-a trimis. Şi Tatăl, care m-a trimis, el însuşi a dat mărturie pentru mine. Voi nu i-aţi auzit niciodată glasul, nu i-aţi văzut niciodată faţa şi cuvântul lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în mine care sunt trimis de Tatăl. Voi cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele găsiţi viaţa veşnică. Dar tocmai ele dau mărturie pentru mine. Iar voi nu vreţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă. Eu nu primesc slava care vine de la oameni. Dar eu vă cunosc: nu aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui meu şi nu mă primiţi; dacă ar veni un altul, în numele său propriu, pe acela l-aţi primi. Cum aţi putea să aveţi credinţă, voi, care primiţi slava, pe care v-o daţi unii altora, dar slava care vine numai de la Dumnezeu nu o căutaţi? Să nu credeţi că eu vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: este Moise, în care v-aţi pus nădejdea. Căci, dacă aţi crede în Moise, aţi crede şi în mine, pentru că el despre mine a scris. Dar dacă nu credeţi celor scrise de el, cum veţi crede cuvintelor mele?"

Vechiul Testament: Ieşirea 32,7-14

În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Moise pe muntele Sinai: "Mergi, coboară! Căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-am hotărât-o eu; şi-au turnat un viţel din metal topit, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: «Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!»". Domnul i-a zis lui Moise: "Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. Acum, lasă-mă; mânia mea se va aprinde împotriva lor şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare". Moise s-a rugat Domnului Dumnezeului său, zicând: "Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia ta împotriva poporului tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu tăria braţului tău şi puterea mâinilor tale? Pentru ce să zică egiptenii: «Din răutate i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului». Potoleşte-ţi focul mâniei tale şi renunţă la pedeapsa cu care vrei să loveşti poporul tău pentru nelegiuirile lui. Adu-ţi aminte de Abraham, de Isaac şi de Iacob, slujitorii tăi, cărora le-ai spus, jurându-te pe tine însuţi: «Voi înmulţi seminţia voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, pe care am promis-o şi ei o vor stăpâni în veci»". Iar Domnul a renunţat la pedeapsa cu care voise să lovească poporul său.

Meditaţie: Cunoaştem noi bucuria Evangheliei şi a vieţii deplin supusă lui Isus Cristos? Duşmanii lui Isus refuză să îi accepte autoritatea şi pretenţia că ar fi Fiul unic al Tatălui. Ei îi cer dovezi ce să demonstreze pretenţia mesianică şi egalitatea cu Dumnezeu. Isus răspunde acuzaţiilor lor indicând dovezile ce dau mărturie despre El. Legea mozaică avea un principiu conform căruia o persoană nu putea fi acuzată de nici o crimă sau greşeală dacă nu există mărturii, dovezi despre ce a comis (vezi Deuteronom 17,6). Cel puţin doi sau trei martori erau necesari. Isus îşi începe apărarea citându-l pe Ioan Botezătorul ca martor, din moment ce Ioan l-a indicat în mod public pe Isus a fi Mesia şi a dat în mod repetat mărturie despre El (vezi Ioan 1,19-20.26.29.35-36). Isus mai afirmă că o mărturie mai puternică despre identitatea Sa o dau semnele pe care le-a făcut. Aminteşte de lucrările Lui nu pentru a se sublinia pe sine, ci pentru a indica spre lucrarea lui Dumnezeu realizată în El şi prin El. De fapt Dumnezeu este martorul său principal.

Isus mai spune că însăşi scripturile, incluzând cărţile lui Moise, arată spre El ca fiind Mesia, Mântuitorul promis. Problema cu fariseii şi cărturarii era că ei nu credeau ceea ce le-a scris Moise. Ei doreau să se mărească unii pe alţii şi erau astfel incapabili să recunoască şi să înţeleagă cuvântul lui Dumnezeu. Mândria îi făcea surzi la vocea lui Dumnezeu. Dumnezeu se revelează celor de jos, celor care se încred în El nu în ei înşişi. Domnul deschide urechile celor ce doresc să îi audă vocea şi le umple inimile şi minţile cu iubirea şi înţelepciunea Sa.

Sfântul Augustin de Ippo spunea: "Ca şi creştini, sarcina noastră este să progresăm zi de zi către Dumnezeu. Pelerinajul nostru pământesc este o şcoală în care Dumnezeu este singurul Învăţător, şi cere elevi buni, nu care chiulesc. Este o şcoală unde învăţăm ceva zi de zi. Învăţăm ceva din porunci, ceva din exemple şi ceva din sacramente." Suntem noi elevi dornici să auzim cuvântul lui Dumnezeu, cu încredere şi credinţă?

"Doamne, umple-mă cu Duhul Tău cel Sfânt pentru ca să ascult mai atent cuvântul Tău şi pentru ca să mă supun ţie cu bucurie."

Psalmul 105,19-20.21-22.23 (R.: 4a)

R.: Arată-ţi, Doamne, bunăvoinţa faţă de poporul tău.

Părinţii noştri au făcut un viţel în Horeb,
s-au închinat înaintea unui chip turnat,
şi au schimbat slava lor adevărată
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R.

Au uitat de Dumnezeu, mântuitorul lor,
care a făcut lucruri mari în Egipt,
minuni în ţara lui Ham,
semne minunate la Marea Roşie. R.

El a hotărât să-i nimicească,
dar Moise, alesul său, a intervenit înaintea lui,
potolindu-i mânia, ca să nu-i distrugă. R.

© 2006 Don Schwager