MEDITAŢII

Miercuri (29 martie 2006): "Tatăl meu lucrează, eu de asemenea lucrez"

Evanghelia: Ioan 5,17-30

În timpul acela, Isus le-a spus iudeilor: "Tatăl meu lucrează mereu până acum; eu de asemenea lucrez". Tocmai de aceea căutau iudeii şi mai mult să-l omoare, nu numai fiindcă nu ţinea sâmbăta, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl său şi se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun, că Fiul nu poate face nimic de la sine; el nu face decât ce vede că face Tatăl; şi tot ce face Tatăl, face de asemenea şi Fiul. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-i arată tot ce face; şi-i va arăta lucruri mai mari decât acestea, astfel încât voi veţi rămâne uimiţi. Într-adevăr, precum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, pentru ca toţi să-l cinstească pe Fiul, cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinsteşte pe Fiul nu-l cinsteşte nici pe Tatăl, care l-a trimis. Adevăr, adevăr vă spun, că cine îmi ascultă cuvântul şi crede în Tatăl care m-a trimis, are viaţă veşnică, şi nu ajunge la judecată, căci el a trecut de la moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, - ba a şi venit - când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei care îl vor auzi vor avea viaţă. Căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine. Şi i-a dat putere să judece, pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei care zac în morminte vor ieşi din ele la glasul lui: cei care au făcut binele vor învia pentru a primi viaţa, iar cei care au făcut răul vor învia pentru a primi osânda. Eu nu pot face nimic de la mine însumi: judec după cum aud; şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis".

Vechiul Testament: Isaia 49,8-15

Aşa zice Domnul: "La vremea îndurării te voi asculta şi în ziua mântuirii te voi ajuta; te voi păzi şi te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite; să spui prinşilor de război: Ieşiţi! şi celor ce sunt în întuneric: Veniţi la lumină! Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate câmpiile. Nu le va mai fi foame, nici sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci cel care are milă de ei îi va călăuzi şi-i va adăpa la izvoare de apă. Voi preface toţi munţii mei în drumuri şi drumurile mele vor fi bine netezite. Iată-i! Vin de departe; unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţinuturile de la miazăzi. Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul său şi are milă de sărmanii lui". Sionul zicea: "Domnul m-a părăsit, Domnul m-a uitat!" "Poate oare o femeie să uite de copilul pe care-l alăptează şi să nu-şi iubească rodul trupului ei? Însă chiar dacă ea ar uita, eu totuşi nu te voi uita!"

Meditaţie: Acţiunile lui Dumnezeu arată mila Sa şi dreptatea Sa. Recunoaştem acţiunile lui în vieţile noastre, harul Său mântuitor, iubirea Sa, focul purificator al Duhului Său care condamnă în noi păcatul şi ne transformă după sfinţenia Sa? Isus împlineşte profeţia lui Isaia atunci când aduce vindecare, restaurare şi iertare celor care acceptă mesajul Său divin. Din păcate mulţi oameni refuză mesajul lui Isus şi autoritatea Sa de a vorbi şi acţiona în numele Tatălui. Autorităţile religioase l-au numit pe Isus "încălcător de sabat" şi "blasfemiator". Au dorit să îl ucidă pe Isus deoarece El pretindea a avea aceeaşi autoritate şi putere cu Dumnezeu. Pretindea egalitatea cu Dumnezeu - ceva ce nici un muritor nu putea să spună fără a blasfemia. Isus a răspuns acuzelor de încălcare a legii sabatului indicând scopul dat de Dumnezeu creaţiei şi răscumpărării. Iubirea şi îndurarea lui Dumnezeu nu încetează niciodată, nici chiar de sabat. Isus continuă să arate mila Tatălui chiar şi în zi de odihnă.

Când îl acuză că s-a făcut pe sine egal cu Dumnezeu, El spune că nu acţionează independent de Dumnezeu dat fiind că relaţia între ei este una de Tată şi Fiu. Dacă dorim să vedem cum reacţionează Dumnezeu şi cum răspunde El la natura noastră păcătoasă, trebuie să privim la Isus. Gândul lui Isus este gândul lui Dumnezeu, iar cuvintele lui Isus sunt cuvintele lui Dumnezeu. Isus a mai spus că egalitatea lui cu Tatăl are la bază ascultarea deplină. Isus a făcut mereu ceea ce Tatăl a dorit ca El să facă. Ascultarea sa nu era una forţată, ci una ce venea din iubire. Unitatea dintre Isus şi Tatăl este o unitate de iubire. Suntem chemaţi să ne supunem vieţile lui Dumnezeu, cu aceeaşi iubire pe care Isus a arătat-o Tatălui Său. Isus a spus că a-l accepta înseamnă viaţă, iar a-l respinge înseamnă moarte. Suntem gata să îl urmăm pe Domnul şi să lăsăm în urmă tot ceea ce este fals şi contrat dorinţei sale?

"Doamne, măreşte iubirea mea pentru Tine şi uneşte inima şi voinţa mea cu a Ta, ca să caut doar ceea ce îţi face plăcere."

Psalmul 144,8-9.13cd-14.17-18 (R.: 8a)

R.: Domnul este iubire şi îndurare.

Domnul este iubire şi îndurare, el este îndelung răbdător şi plin de dragoste.
Domnul este bun faţă de toţi şi îşi arată bunătatea faţă de orice făptură. R.

Domnul îşi ţine făgăduinţele şi se arată sfânt în toate faptele sale.
Domnul sprijină pe cel care cade, îl ridică pe cel împovărat. R.

Domnul este drept în toate căile sale, milostiv în toate lucrările sale.
Domnul este lângă cei care-l cheamă, lângă cei care-l cheamă din toată inima. R.

© 2006 Don Schwager