MEDITAŢII

Luni (27 martie 2006): "Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!"

Evanghelia: Ioan 4,43-54

În timpul acela, după ce a stat două zile în Samaria, Isus a plecat în Galileea. El însuşi spusese, că un profet nu este preţuit în patria sa. Când a ajuns în Galileea, a fost bine primit de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim, în timpul sărbătorii, deoarece luaseră şi ei parte la sărbătoare. Isus s-a întors deci în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. În Cafarnaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav. Slujbaşul acesta, aflând că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la el şi l-a rugat să vină şi să-i vindece fiul, care era pe moarte. Isus i-a zis: "Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!" Slujbaşul împărătesc i-a spus: "Doamne, vino până nu moare fiul meu". "Mergi, i-a zis Isus, fiul tău trăieşte". Şi omul acela a crezut cuvântul pe care i l-a spus Isus şi a pornit la drum. Pe când se cobora el, l-au întâmpinat slujitorii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. El i-a întrebat la ce oră a început să-i fie mai bine. Ei i-au zis: "Ieri, la ora unu după-amiază l-au lăsat frigurile". Tatăl şi-a dat seama că tocmai la ora aceea îi spusese Isus: "Fiul tău trăieşte". Şi a crezut el şi toţi cei din casa lui. Aceasta este a doua minune făcută de Isus, după ce s-a întors din Iudeea în Galileea.

Vechiul Testament: Isaia 65,17-21

Aşa zice Domnul: "Iată, eu fac un cer nou şi un pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de cele din trecut, nimănui nu-i vor mai veni în minte. Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă pentru ceea ce voi face, căci iată, voi preface Ierusalimul în veselie şi poporul lui în bucurie. Eu însumi mă voi bucura de Ierusalim şi mă voi înveseli de poporul meu. Nu se va mai auzi în el nici plâns, nici strigăt de durere. Nu vor mai fi acolo nici copii care să moară după câteva zile, nici bătrâni care să nu ajungă la capătul bătrâneţii. Cel mai tânăr va muri la o sută de ani, iar cine nu va ajunge suta de ani va fi socotit ca blestemat. Se vor construi case şi se va locui în ele, se vor sădi vii şi se va mânca din rodul lor.

Meditaţie: Vă apropiaţi de Domnul aşteptând cu credinţă vindecarea, pardon, transformarea după sfinţenia lui Cristos? Isaia a profeţit că Dumnezeu va face un cer nou şi un pământ nou atunci când va veni să refacă poporul Său. Minunile lui Isus sunt semne care manifestă prezenţa şi puterea Împărăţiei lui Dumnezeu. Atunci când un slujbaş împărătesc a auzit despre predicarea şi minunile lui Isus, s-a decis să îl caute pentru a-i cere o favoare extraordinară. Dacă această întâmplare ar avea loc astăzi, titlurile din ziare ar spune probabil: "Un înalt oficial a părăsit capitala în căutarea unei vindecări miraculoase din partea unui tâmplar dintr-un orăşel din provincie". Îi trebuia mult curaj unui slujbaş împărătesc să parcurgă atâta drum în căutarea lui Isus, tâmplarul galilean. A trebuit să îşi înghită mândria şi să rişte să fie luat în râs de camarazii lui. Şi când l-a găsit pe tâmplarul vindecător, acesta pare să îl refuze cu declaraţia directă că oamenii nu cred dacă nu văd semne şi minuni din ceruri. Este posibil ca Isus să fi spus acestea pentru a-l testa pe om ca să vadă dacă credinţa lui era sinceră. Dacă s-ar fi îndepărtat descurajat sau iritat, ar fi dovedit că este nesincer. Simţind credinţa lui, Isus l-a trimis acasă cu asigurarea că rugăciunea lui a fost ascultată. Se poate să nu fi fost uşor pentru acest om să plece de la Isus şi să se întoarcă acasă doar cu cuvântul care îl asigura că fiul lui va fi vindecat. Nu putea Isus să meargă acasă la acest om şi să îl atingă pe copilul lui aflat pe moarte? Slujbaşul a crezut şi a avut încredere în Isus. A fost gata să se întoarcă acasă şi să facă faţă unei situaţii ridicole şi râsetelor celor din jur pentru că s-a bazat pe cuvântul lui Isus. Milostivirea lui Dumnezeu ne arată iubirea lui generoasă - o iubire care se apleacă în răspuns la nenorocirile şi suferinţele noastre. Vă apropiaţi de Domnul Isus cu dispoziţia de a crede în cuvântul său şi de a face orice vă cere?

"Doamne, iubirea ta nu greşeşte niciodată. Fă să îmi crească credinţa şi încrederea în cuvântul Tău mântuitor, fă puternică şi neşovăitoare speranţa mea în promisiunile tale, şi aprinde inima mea de iubirea arzătoare pentru Tine şi plină de bunătate şi milă pentru aproapele meu."

Psalmul 29,2 şi 4.5-6.11-12a şi 13b (R.: 2a)

R.: Te voi preamări, Doamne, pentru că m-ai mântuit.

Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat
şi n-ai lăsat pe duşmanii mei să râdă de mine.
Doamne, tu m-ai scos din locuinţa morţilor,
tu mi-ai redat viaţa, ca să nu cobor în mormânt. R.

Cântaţi Domnului, voi credincioşii lui,
măriţi prin laudele voastre numele lui cel sfânt!
Căci mânia lui ţine numai o clipă,
dar îndurarea lui ţine toată viaţa.
Seara ne stăpâneşte plânsul,
iar dimineaţa se revarsă bucuria. R.

Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, ajută-mă!
Mi-ai schimbat plânsul în veselie,
Doamne Dumnezeule, eu pururi te voi lăuda! R.

© 2006 Don Schwager