MEDITAŢII

Sâmbătă (25 martie 2006): "Cu Dumnezeu împreună nimic nu este imposibil"

Evanghelia: Luca 1,26-38

În timpul acela, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, cu numele de Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria. Intrând îngerul la ea, a zis: "Bucură-te, tu, care eşti plină de har, Domnul este cu tine, tu eşti binecuvântată între femei". Ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi se întreba în sine: "Ce poate să însemneze salutul acesta?". Îngerul i-a zis: "Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi îi vei pune numele Isus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema. Domnul Dumnezeu îi va da lui tronul lui David, tatăl său; va domni peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia lui nu va avea sfârşit". A zis Maria către înger: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu cunosc bărbat?". Îngerul i-a răspuns: "Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceasta şi Cel Sfânt, care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Iată, şi Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi ea, căreia i se zicea sterilă, este acum în luna a şasea, căci pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă". Atunci a zis Maria: "Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău". Şi îngerul a plecat de la ea.

Vechiul Testament: Isaia 7,10-14.8,10

În zilele acelea, Domnul a vorbit lui Ahaz, spunându-i: "Cere de la Domnul Dumnezeul tău un semn, fie în adâncurile infernului, fie în înălţimile cerului". Şi a răspuns Ahaz: "Nu voi cere şi nu voi ispiti pe Domnul". Şi a zis atunci Isaia: "Ascultaţi, voi cei din casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi pe oameni, că veniţi să obosiţi şi pe Dumnezeul meu? Pentru aceasta însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi".

Meditaţie: Dumnezeu foloseşte semne pentru a-şi comunica scopurile, prezenţa, dreptatea, afecţiunea faţă de poporul Său (Psalmul 85), asigurarea că El le vorbeşte şi că îşi va menţine promisiunile. Dumnezeu a făcut semne mari pentru a demonstra acţiunea sa mântuitoare atunci când a eliberat poporul Său din sclavia Egiptului (Psalmul 77). Când Dumnezeu i-a dat un semn regelui Ahaz, acesta refuză. Dumnezeu, cu toate acestea, a dat lui Israel un semn prin care să îşi asigure poporul că le va da într-adevăr un Mântuitor care să îi conducă. Cel mai mare semn pe care l-a dat Dumnezeu a fost Fiul Său, Isus Cristos, care a luat trup pentru a noastră mântuire.

Vedem împlinirea profeţiei lui Isaia şi planul de mântuire al lui Dumnezeu în evenimentele ce au condus spre Întrupare, spre naşterea lui Mesia. Cu conceperea lui Isus în pântecele Mariei începe o eră nouă a mântuirii. Acest copil ce se va naşte este conceput prin acţiunea harică a Duhului Sfânt asupra Mariei. Aşa după cum Eva a fost mama întregii omeniri acoperită de păcat, acum Maria devine mama noului Adam care va naşte o nouă omenire prin har (Romani 5,12-21). Acest copil conceput în pântecele ei este împlinirea tuturor promisiunilor lui Dumnezeu. El va fi "marele" şi "Fiul Celui Preaînalt" şi "Rege" (Luca 1,32-33), iar numele său va fi Isus, care înseamnă "Dumnezeu mântuieşte". "El va mântui poporul Său de păcatele lor" (Matei 1,21). Promisiunea unei împărăţii veşnice a casei lui David (Isaia 9,6-7) este în Regele ce se va naşte din Maria.

Cum răspunde Maria cuvântului lui Dumnezeu transmis prin îngerul Gabriel? Ea ştie că ascultă ceva dincolo de capacitatea umană de înţelegere. Este nevoie desigur de un miracol care să depăşească toate câte a făcut Dumnezeu până acum. Întrebarea ei: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu cunosc bărbat?" nu vine din scepticism ci din minunare! Ea este un adevărat ascultător al Cuvântului şi răspunde imediat cu credinţă şi încredere. Răspunsul prompt al Mariei - "da"-ul la mesajul divin - este un model de credinţă pentru toţi credincioşii. Maria a crezut în promisiunile lui Dumnezeu chiar şi atunci când păreau imposibile. Ea a fost plină de har deoarece a crezut că ceea ce Dumnezeu a spus este adevărat şi se va împlini. Era dispusă şi dornică să facă voia Domnului, chiar dacă părea dificilă şi nu fără costuri. Maria este maica lui Dumnezeu deoarece Dumnezeu se întrupează luând trup în pântecele ei. Când ne rugăm Crezul Niceean, ne afirmăm credinţa noastră în acest mare mister: "Pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioară, şi s-a făcut om". Dumnezeu ne dă harul şi se aşteaptă să răspundem cu aceeaşi disponibilitate, ascultare şi încredere din inimă, ca Maria. Când Dumnezeu porunceşte, El dă şi ajutorul, tăria şi mijloacele de a răspunde. Putem să acceptăm harul său sau să ne opunem şi să urmăm calea noastră. Credem noi în promisiunile lui Dumnezeu şi în asistenţa Sa?

"Tată ceresc, Tu ne oferi haruri din belşug, milă şi îndurare prin Fiul Tău, Domnul nostru Isus Cristos. Ajută-mă să trăiesc o viaţă plină de har, asemenea Mariei, crezând promisiunilor Tale şi spunând un 'da' necondiţionat voii Tale şi planului Tău pentru viaţa mea."

Psalmul 39,7-8a.8b-9.10.11 (R.: cf. Lc 1,38)

R.: Iată-mă, Doamne: fie mie după cuvântul tău!

Tu nu doreşti nici jertfă, nici ofrande;
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.
Atunci am zis: "Iată, vin!". R.

În sulul cărţii este scris despre mine
că trebuie să împlinesc voinţa ta, Dumnezeule.
Aceasta mă bucură, Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

Vestesc îndurarea ta, în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele, tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.

Nu ţin ascunsă îndurarea ta, ci vestesc adevărul şi mântuirea ta.
Nu ascund bunătatea şi fidelitatea ta, în adunarea cea mare. R.

© 2006 Don Schwager