MEDITAŢII

Marţi (21 martie 2006): "Cât de des trebuie să iert?"

Evanghelia: Matei 18,21-35

Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori? Zis-a lui Isus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte. De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre."

Vechiul Testament: Daniel 3,25.34-43

Şi stând Azaria în mijlocul focului, şi deschizând gura sa, aşa s-a rugat, zicând: Nu ne părăsi pe noi pentru totdeauna, pentru numele Tău, şi nu strica legământul Tău. Şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine şi pentru Isaac, robul Tău, şi pentru Israel, sfântul Tău, cărora le-ai făgăduit să le înmulţeşti seminţia lor, ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării. Căci, Stăpâne, ne-am împuţinat mai mult decât toate neamurile şi suntem umiliţi astăzi, în tot pământul, pentru păcatele noastre. Şi nu mai este în vremea aceasta căpetenie, prooroc, nici conducător, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc unde să aducem înaintea Ta pârga noastră şi să aflăm har la Tine. Ci cu suflet zdrobit şi cu duh umilit să fim primiţi de Tine. Ca ardere de tot de berbeci si de junci, ca zeci de mii de miei graşi, aşa să fie jertfa noastră înaintea Ta astăzi şi înţelegere să găsească la Tine; că nu este ruşine celor ce nădăjduiesc în Tine. Şi acum urmăm ţie cu toată inima, şi ne temem de Tine, şi căutăm faţa Ta. Să nu ne ruşinezi pe noi, ci fă cu noi după îndurarea Ta şi după mulţimea milei Tale. Şi ne scoate pe noi după minunile Tale, şi dă mărire numelui Tău, Doamne.

Meditaţie: Cum merg mila şi dreptatea împreună? Profetul Amos spune despre Dumnezeu că iartă greşelile de trei ori, dar avertizează că ar putea să nu revoce pedeapsa pentru a patra oară (vezi Amos 1,3-13.2,1-6). Când Petru a pus întrebarea despre iertare, i-a şi oferit lui Isus un răspuns, despre care credea că va fi apreciat. De ce să nu iertăm de şapte ori?! Pentru Isus însă este inacceptabil să numeri de câte ori să ierţi. Prin răspunsul Său, El dă de înţeles că nu trebuie să existe limită la iertare.

Şi exemplifică această lecţie cu o parabolă despre două datorii foarte diferite. Primul om datora o sumă enormă de bani - milioane de dolari în ziua de azi. Pe timpul lui Isus această sumă era mai mare decât venitul total al unei provincii - mai mult decât ar fi costat răscumpărarea unui rege! Omul căruia i s-a iertat o astfel de datorie incredibilă nu a putut însă să îi ierte aproapelui său o datorie foarte mică, care era aproximativ de o sută de mii de ori mai mică decât datoria lui. Contrastul nu putea fi mai mare! Nici o ofensă pe care ne-o poate aduce aproapele nu se poate compara cu datoria noastră faţă de Dumnezeu! Dacă Dumnezeu ne-a iertat fiecăruia dintre noi datoria noastră, care este foarte mare, şi noi trebuie să le iertăm celorlalţi datoria pe care o au faţă de noi. Ni s-a iertat o datorie imposibil de plătit. L-a costat pe Dumnezeu propriul lui Fiu pentru a ne răscumpăra cu preţul sângelui Său. Trebuie să fim milostivi aşa cum milostiv este Tatăl nostru cel ceresc. Sunteţi făcători de pace?

"Doamne, fă din mine un instrument al păcii Tale. Unde este ură eu să aduc iubire. Unde este ofensă eu să aduc iertare. Unde este învrăjbire eu să aduc unire. Unde-i rătăcire eu să aduc adevărul. Unde-i îndoială eu să aduc credinţă. Unde-i deznădejde eu să aduc speranţă. Unde-i întuneric eu să aduc lumină. Unde-i întristare eu s-aduc bucurie." (Rugăciunea Sfântului Francisc de Assisi)

Psalmul 24,4-10
Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă.
Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua.
Adu-ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt.
Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni.
După mila Ta pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne.
Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce greşesc în cale.
Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile Sale.

© 2006 Don Schwager