MEDITAŢII

Luni (20 martie 2006): Cuvântul de judecată al lui Isus

Evanghelia: Luca 4,24-30

Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul. Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.

Vechiul Testament: 2Regi 5,1-15

Neeman, căpetenia oştirii regelui Siriei, era om de seamă şi cu trecere înaintea stăpânului său, pentru că prin Domnul dăduse biruinţă Sirienilor. Dar acest ostaş vrednic ara lepros. O dată Sirienii au ieşit în cetate şi între altele luaseră din pământul lui Israel o copilă, care acum slujea la femeia lui Neeman. Aceasta a zis către stăpâna sa: "O, dacă stăpânul meu s-ar duce la proorocul cel din Samaria, de bună seamă s-ar tămădui de lepră". Atunci s-a dus Neeman şi a spus aceasta stăpânului său: "Aşa şi aşa zice fetiţa cea din pământul lui Israel". Iar regele Siriei a zis către Neeman: "Scoală şi du-te şi voi trimite şi eu scrisoare regelui lui Israel". Şi s-a dus Neeman, luând cu sine zece talanţi de argint, şase mii de sicli de aur şi zece rânduri de haine; Şi a dus regelui lui Israel scrisoarea în care zicea: "Împreună cu scrisoarea aceasta, trimit pe Neeman, sluga mea, ca să cureţi lepra de pe el". Când a citit regele lui Israel scrisoarea, şi-a rupt hainele sale şi a zis: "Au doară eu sunt Dumnezeu, ca să omor şi să fac viu, de trimite el la mine, ea să vindec pe acest om de lepră? Iată acum să vedeţi şi să ştiţi că el caută pricină de duşmănie împotriva mea". Când însă a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel şi-a rupt hainele sale, a trimis să i se spună regelui: "Pentru ce ji-ai rupt tu hainele tale? Lasă-l să vină la mine şi vor cunoaşte că este prooroc în Israel". Şi a venit Neeman cu caii şi cu căruţa sa, oprindu-se la poarta casei lui Elisei. Iar Elisei a trimis la el pe sluga sa să-i zică: "Du-te şi te scaldă de şapte ori în Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat!" Neeman însă s-a mâniat şi a plecat, zicând: "Iată, socoteam că va ieşi el şi, stând la rugăciune, va chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va pune mâna pe locul bolnav şi va curăţi lepra. Au doară Abana şi Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare să mă scald în ele şi să mă curăţ? Şi aşa s-a întors şi a plecat mânios. Dar slugile lui, apropiindu-se, i-au grăit şi i-au zis: "Stăpâne, dacă proorocul ţi-ar fi zis să faci ceva însemnat, oare n-ai fi făcut? Cu atât mai vârtos trebuie să faci când ţi-a zis numai: Spală-te şi vei fi curat!" Atunci el s-a coborât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic şi s-a curăţit. Atunci s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toţi cei ce-l însoţeau şi, venind, a stat înaintea lui şi a zis: "Iată am cunoscut că în tot pământul nu este Dumnezeu decât numai în Israel! Deci, ia un dar de la robul tău!"

Meditaţie: Ce poate să pună limite harului şi puterii lui Dumnezeu de schimbare şi de transformare a vieţilor noastre? Indiferenţa şi lipsa de credinţă cu siguranţă! Profeţii s-au confruntat cu indiferenţa şi necredinţa poporului lui Dumnezeu. Harul şi milostivirea lui Dumnezeu sunt oferite gratuit celor care le caută cu sinceritate, pocăinţă şi credinţă. Când Neeman, care nu era evreu, a mers la Ierusalim să caute vindecare, profetul Elisei i-a spus să facă baie în râul Iordanului. A ascultat din credinţă şi s-a vindecat.

Isus nu a ezitat să confrunte indiferenţa şi necredinţa poporului Său. Când Isus a vorbit în sinagoga oraşului său, şi-a provocat audienţa cu afirmaţia că nici un profet sau slujitor al lui Dumnezeu nu este bine primit de poporul său. Apoi i-a mâniat pe ascultători aducând complimente neamurilor ce păreau a avea mai multă credinţă în Dumnezeu decât "poporul ales" al lui Israel. Neamurile erau atunci percepute ca un fel de combustibil pentru flăcările iadului. Lauda adusă lui Isus celor din afara poporului ales i-a jignit pe evrei pentru că ei nu vedeau planul de milostivire al lui Dumnezeu pentru răscumpărarea tuturor neamurilor. Cuvântul de avertizare şi judecată spus de Isus a fost primit cu ostilitate de oamenii săi. L-au scos cu forţa din oraş şi erau gata să îi facă rău.

Domnul ne oferă libertatea şi iertarea şi harul de a umbla pe căile lui drepte. El doreşte ca noi "să ne împărtăşim de sfinţenia Lui" (Evrei 12,10). "Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea, este prost" (Proverbe 12,1). Îl căutăm noi pe Domnul pentru ajutorul Său, ca să creştem în sfinţenie?

"Doamne, învaţă-mă să iubesc căile Tale pentru ca să renunţ rapid la păcat şi la îndărătnicia vieţii mele. Fie să găsesc plăcere în a face voia Ta."

Psalm 41,2-5
Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?
Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu,
În glas de bucurie şi de laudă şi în sunet de sărbătoare.

© 2006 Don Schwager