MEDITAŢII

Miercurea Cenuşii (1 martie): "Când te rogi, posteşti şi dai pomană"

Evanghelia: Matei 6,1-6.16-18

Aveţi grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea răsplată înaintea Tatălui vostru din ceruri. Aşadar, când dai de pomană, nu trâmbiţa înaintea ta, aşa cum fac ipocriţii în sinagogi şi pe străzi ca să fie lăudaţi de oameni. Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Tu, însă, când dai de pomană, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta pentru ca pomana ta să fie în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti. Iar când vă rugaţi, nu faceţi ca ipocriţii pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile pieţelor ca să fie văzuţi de oameni. Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Tu, însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este acolo, în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti. Când postiţi nu fiţi trişti ca ipocriţii, căci ei îşi strâmbă feţele, ca să arate oamenilor că postesc. Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns. Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.

Vechiul Testament: Ioel 2,12-18

"Şi acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi cu tânguire". Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre, şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult Milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră.

Meditaţie: Vă este foame de Dumnezeu şi sunteţi însetaţi de sfinţenia Lui? Dumnezeu doreşte să ne aprindă inimile cu focul Spiritului Său cel Sfânt, pentru ca noi să putem participa la sfinţenia Lui şi să radiem la cei din jurul nostru bucuria Evangheliei. Sf. Augustin de Ippona ne spune că există două feluri de oameni şi două feluri de iubiri: "Una este sfântă, cealaltă este egoistă. Una este supusă lui Dumnezeu; cealaltă se străduieşte să îl egaleze". Suntem ceea ce iubim. Dumnezeu doreşte să ne elibereze inimile de tot ceea ce ne-ar ţine prizonieri ai egoismului şi ai păcatului. "Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre" spune profetul Ioel (Ioel 2,12). Spiritul Sfânt este întotdeauna gata să transforme inimile noastre şi să ne conducă mai departe, pe calea lui Dumnezeu, a adevărului şi a sfinţeniei.

De ce a evidenţiat Isus rugăciunea, postul şi pomana pentru discipolii săi? Evreii considerau acestea trei ca acţiunile cardinale ale vieţii religioase. Acestea erau văzute ca semnele cheie ale unei persoane pioase, cei trei mari stâlpi pe care se bazează o viaţă bună. Isus a arătat miezul problemei. De ce vă rugaţi, de ce postiţi şi de ce daţi pomană? Pentru a atrage atenţia asupra voastră, pentru ca ceilalţi să vă remarce şi să vă aprecieze? Sau pentru a-i da slavă lui Dumnezeu? Domnul îi avertizează pe discipolii săi cu privire la căutarea auto-gloriei - preocuparea de a arăta bine şi de a atrage laudele celorlalţi. Adevărata pietate este mai mult decât a ne simţi bine sau decât a părea sfinţi. Adevărata pietate înseamnă o devoţiune iubitoare faţă de Dumnezeu. Este o atitudine de respect, veneraţie, adoraţie şi ascultare. Este un dar şi o lucrare a Spiritului Sfânt care ne permite să ne dedicăm vieţile lui Dumnezeu cu o dorinţă sfântă de a-i fi pe plac în toate (Isaia 11,1-2).

Care este răsplata sigură pe care Isus o arată discipolilor săi? Este comuniunea cu Dumnezeu Tatăl nostru. Doar în El găsim deplinătatea vieţii, fericirii şi a adevărului. Fie ca rugăciunea lui Augustin, scrisă în Confesiunile sale, să fie rugăciunea noastră în acest post: Când voi fi pe deplin unit cu Tine, nu vor mai exista dureri şi încercări; pe de-a-ntregul plin de tine, viaţa mea va fi împlinită. Domnul doreşte să ne reînnoiască în fiecare zi şi să ne dea inimi noi de iubire şi compasiune. Doriţi să creşteţi în iubirea voastră pentru Dumnezeu şi pentru aproapele vostru? Căutaţi-l cu speranţă în rugăciune, cu post, şi în dăruire generoasă către cei aflaţi în nevoi.

"Doamne, dă-mi o credinţă vie, o speranţă fermă, o caritate ferventă, şi o mare iubire pentru tine. Dă-mi entuziasm în meditarea cuvântului Tău, şi elan în rugăciune. Dă-mi fervoare şi desfătare în a mă gândi la Tine şi la harul Tău, şi umple-mă cu compasiune pentru ceilalţi, în special pentru aceia aflaţi în nevoi, pentru ca să pot răspunde cu generozitate".

Psalm 50,4-7.13-15.18
Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. (...)
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. (...)
Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

© 2006 Don Schwager