MEDITAŢII

Vineri (17 martie 2006): Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la lucrătorii netrebnici

Evanghelia: Matei 21,33-46

Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Isus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri"? De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi. Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte. Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl socotea prooroc.

Vechiul Testament: Facerea 37,3-4.12-13.17-28

Şi iubea Israel pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că el era copilul bătrâneţilor lui, şi-i făcuse haină lungă şi aleasă. Fraţii lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fiii săi, îl urau şi nu puteau vorbi cu el prietenos. S-au dus după aceea fraţii lui să pască oile tatălui lor la Sichem. Şi Israel a zis către Iosif: "Fraţii tăi pasc oile la Sichem. Vino, dar, să te trimit la ei". Iar el a zis: "Mă duc, tată!" Zisu-i-a omul acela: "S-au dus de aici, căci i-am auzit zicând: Haidem la Dotain!" Şi s-a dus Iosif după fraţii săi şi i-a găsit la Dotain. Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui să-l omoare; Şi au zis unii către alţii: "Iată visătorul acela de vise vine! Haidem să-l omorâm, să-l aruncăm într-un puţ şi să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui!" Auzind însă aceasta, Ruben a voit să-l scape din mâinile lor, zicând: "Să nu-i ridicăm viaţa!" Apoi Ruben a adăugat: "Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în puţul acela din pustie, dar mâinile să nu vi le puneţi pe el!" Iar aceasta o zicea el cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor şi a-l trimite acasă la tatăl său. Când însă a sosit Iosif la fraţii săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de haina cea lungă şi aleasă, cu care era îmbrăcat, Şi l-au luat şi l-au aruncat în puţ; dar puţul era gol şi nu avea apă. După aceea şezând să mănânce pâine şi căutând cu ochii lor, ei au văzut venind dinspre Galaad o caravană de Ismaeliţi, ale căror cămile erau încărcate cu tămâie, eu balsam şi cu smirnă, pe care le duceau în Egipt. Atunci a zis Iuda către fraţii săi: "Ce vom folosi de vom ucide pe fratele nostru şi vom ascunde sângele lui? Haidem să-l vindem Ismaeliţilor acestora, neridicându-ne mâinile asupra lui, pentru că e fratele nostru şi trupul nostru". Şi au ascultat fraţii lui. Iar când au trecut negustorii Madianiţi pe acolo, fraţii au tras şi au scos pe Iosif din puţ şi l-au vândut pe el Ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi. Şi aceştia au dus pe Iosif în Egipt.

Meditaţia: Vă simţiţi cumva îndepărtat sau separat de Dumnezeu? Iosif a fost în mod violent respins de fraţii săi şi vândut ca sclav. Trădarea şi suferinţa s-au transformat totuşi în final în răscumpărare şi reconciliere în relaţia cu fraţii săi. "Nu vă temeţi! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu? Iată, voi aţi uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca să facă cele ce sunt acum şi să păstreze viaţa unui popor numeros" (Facerea 50,19-20). Iosif îl prefigurează pe Isus care a fost trădat de proprii Săi discipoli şi pus să moară pe cruce pentru răscumpărarea noastră. Isus a venit ca să ne reconcilieze cu dreptul şi milostivul Dumnezeu. Parabolele sale indică opera pe care a venit să o împlinească - să ne aducă Împărăţia lui Dumnezeu.

Care este mesajul parabolei viei? Povestea lui Isus despre stăpânul unei vii şi despre nu prea bunii săi lucrători era bine aleasă pentru audienţa Sa. Dealurile din Galileea erau pline cu numeroase vii, şi era ceva obişnuit ca stăpânii să le încredinţeze unor lucrători. Mulţi făceau aceasta cu singurul scop de a aduna roadele la timpul potrivit. De ce povestea lui Isus despre lucrătorii netrebnici i-a deranjat pe farisei şi pe cărturari? Pentru că ea conţinea atât un mesaj profetic, cât şi un avertisment. Isaia vorbise deja despre casa lui Israel ca despre "via Domnului" (Isaia 5,7). Cei care îl ascultau pe Isus puteau uşor să înţeleagă această parabolă ca referindu-se la înţelegerea dintre Dumnezeu şi un popor încăpăţânat şi rebel. Această parabolă ne vorbeşte foarte bine şi nouă, astăzi. Ne transmite câteva adevăruri importante despre Dumnezeu şi despre modul în care el se relaţionează cu poporul său. În primul rând ne vorbeşte despre generozitatea şi încrederea lui Dumnezeu. Via este bine dotată cu tot ce au nevoie lucrătorii. Stăpânul a plecat departe şi a lăsat via în mâinile lucrătorilor. Dumnezeu la fel ne încredinţează şi nouă libertatea de a ne conduce viaţa după cum alegem. Această parabolă ne mai spune despre răbdarea şi dreptatea lui Dumnezeu. Nu o dată, ci de multe ori El le-a iertat lucrătorilor datoriile. Dar atunci când lucrătorii profită de răbdarea Sa se ajunge la judecată şi dreptate.

Isus a prezis atât moartea cât şi triumful Său final. Ştia că va fi respins şi ucis, dar ştia şi că acesta nu va fi sfârşitul. După respingere vine gloria - gloria Învierii şi ridicării de-a dreapta Tatălui. Domnul binecuvântează poporul Său astăzi cu darul Împărăţiei Sale. Şi promite că vom aduce mai mult rod dacă vom rămâne în El (vezi Ioan 15,1-11). Ne încredinţează darurile Sale şi harul Său fiecăruia dintre noi şi ne dă să lucrăm în via Sa - trupul lui Cristos. El promite că munca noastră nu va fi în van dacă perseverăm în credinţă până la sfârşit (vezi 1Corinteni 15,58). Ne putem aştepta la încercări şi chiar persecuţii. Dar la final vom triumfa. Lucrăm noi pentru Domnul cu speranţă şi bucurie, cu încredere în victoria Sa?

"Îţi mulţumesc, Doamne Isuse Cristoase, pentru toate cele ce ni le-ai dat; pentru toate durerile şi insultele pe care le-ai permis. O, Mântuitorule îndurător, Prietene şi Frate, ajută-ne să te cunoaştem mai bine, să te iubim mai cu foc, să te urmăm mai îndeaproape, de dragul Tău."

Psalmul 104,16-20
Şi a chemat foamete pe pământ şi a sfărâmat paiul de grâu.
Trimis-a înaintea lor om; rob a fost rânduit Iosif.
Smeritu-l-au, punând în obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, până ce a venit cuvântul Lui.
Cuvântul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a împăratul şi l-a slobozit, căpetenia poporului şi l-a liberat pe el.
Pusu-l-a pe el domn casei lui şi căpetenie peste toată avuţia lui.

© 2006 Don Schwager