MEDITAŢII

Joi (16 martie 2006): "Lazăr a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam"

Evanghelia: Luca 16,19-31

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

Vechiul Testament: Ieremia 17,5-10

Aşa zice Domnul: "Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul. Acela va fi ca ierburile pustiului şi nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor şi nelocuit. Binecuvântat fie omul care nădăjduieşte în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul, deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile pe lângă râu şi nu ştie când vine arşiţa; frunzele lui sunt verzi, la timp de secetă nu se teme şi nu încetează a rodi. Inima omului este mai vicleană decât orice şi foarte stricată! Cine o va cunoaşte! Eu, Domnul, pătrund inima şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui şi după roada faptelor lui."

Meditaţie: Ce vă întăreşte în momentele de încercare şi de întristare? Ieremia ne spune că oricine nădăjduieşte în Dumnezeu nu va fi dezamăgit şi nu va muri de sete când în jurul său totul a secat. Dumnezeu nu va fi doar consolarea lui, ci şi sursă inepuizabilă de bucurie. Parabola lui Isus despre săracul Lazăr ne conduce spre o idee similară. În acest episod Isus ilustrează o scenă cu contraste dramatice: bogăţie şi sărăcie, rai şi iad, compasiune şi indiferenţă, includere şi excludere. De asemenea vedem o bruscă şi dramatică schimbare a norocului. Lazăr nu era doar sărac, ci şi bolnav şi incapabil să se ridice. El "zăcea" la poarta casei bogatului. Câinii îi lingeau rănile şi probabil îi furau din puţina mâncare ce o avea. Îndurarea chinurilor provocate de aceşti câini se adăuga suferinţei oricum mari a acestui om sărac. Bogatul îl trata cu dispreţ şi indiferenţă, până când norocul s-a întors! În economia lui Dumnezeu, cei care se ţin de bunurile pe care le au, la final le pierd, în timp ce cei care le împărtăşesc în mod generos, primesc înapoi mult mai mult decât au dat.

Numele Lazarus înseamnă Dumnezeu este ajutorul meu. În ciuda vieţii de suferinţă, Lazăr nu şi-a pierdut speranţa în Dumnezeu. Ochii lui erau fixaţi pe comoara păstrată pentru el în ceruri. Bogatul însă, nu îşi putea lua ochii de pe bogăţiile materiale. Nu doar că avea tot ce îi trebuia, dar şi cheltuia totul pe el. Era prea absorbit de bunurile lui pentru a mai vedea nevoile altora. L-a pierdut din vedere pe Dumnezeu şi comoara din ceruri, deoarece era prea preocupat să caute bucuria în lucrurile pământeşti. Slujea bunăstarea, nu pe Dumnezeu. Dar în final bogatul a devenit cerşetor! Cunoaştem noi oare bucuria şi libertatea ce ne-o dă să îl avem pe Dumnezeu ca adevărata şi veşnica noastră comoară? Cei care îşi pun speranţele în Dumnezeu nu vor fi dezamăgiţi.

"Doamne, Tu eşti bucuria şi comoara mea. Fă-mă bogat în cele cereşti şi dă-mi o inimă generoasă ca să împart în mod liber cu ceilalţi bogăţiile materiale şi spirituale pe care Tu mi le-ai dat."

Psalmul 1
Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori:
Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.
De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.

© 2006 Don Schwager