MEDITAŢII

Miercuri (15 martie 2006): "Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu?"

Evanghelia: Matei 20,17-28

Şi suindu-Se la Ierusalim, Isus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus lor, pe cale: Iată ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte; şi Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El. Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta, întru împărăţia Ta. Dar Isus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi? Ei I-au zis: Putem. Şi El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu. Şi auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi fraţi. Dar Isus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă, După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Vechiul Testament: Ieremia 18,17-19

Zis-au ei: "Veniţi să uneltim împotriva lui Ieremia, că nu va pieri legea din mâna preotului, nici sfatul de la înţelept, nici cuvântul (lui Dumnezeu) de la prooroc. Veniţi să-l biruim cu limba şi să nu luăm aminte la cuvintele lui! Ia aminte la mine, Doamne, şi auzi glasul potrivnicilor mei! Se cuvine oare a răsplăti cu rău pentru bine? Ei însă sapă groapă sufletului meu. Adu-ţi aminte că stau înaintea feţei Tale, ca să grăiesc bine de ei şi ca să abat de la ei mânia Ta.

Meditaţie: Cine sau ce se află pe primul loc în viaţa voastră? Ambiţia egoistă ne împinge să fim înaintea celorlalţi. Profetul Ieremia s-a plâns lui Dumnezeu când alţii au complotat să îl distrugă. În loc să îşi planifice răzbunarea, s-a rugat pentru duşmanii săi. Când doi dintre discipolii lui Isus au dorit să fie înaintea celorlalţi, Isus a făcut ceva de necrezut! Le-a spus că drumul spre slavă trece prin suferinţă şi cruce. Şi a legat autoritatea de slujirea altruistă şi cu jertfe - oferirea de bunăvoie a propriei vieţi de dragul celuilalt. Autoritatea fără iubire până la sacrificiu este auto-slujire. Isus a folosit un limbaj puternic pentru a explica la ce fel de jertfă se gândea. Discipolii Săi trebuie să bea paharul Său dacă vor să domnească împreună cu El în împărăţia Sa. Paharul la care se gândea era unul de amărăciune implicând crucea. La ce fel de pahar se gândeşte Domnul pentru noi? Pentru unii discipoli acest pahar presupune suferinţa fizică şi lupta dureroasă a martiriului. Însă pentru mulţi presupune o lungă rutină a vieţii creştine, cu toate jertfele zilnice, dezamăgirile, laşităţile, luptele şi ispitele. Un discipol trebuie să fie gata să îşi dea viaţa în martiriu şi să fie gata să şi-o dăruiască în fiecare zi în micile şi marile sacrificii necesare. Un Părinte al Bisericii primare rezuma învăţătura lui Isus prin expresia: a sluji înseamnă a domni cu Cristos. Participăm la domnia lui Dumnezeu jertfindu-ne vieţile în slujirea umilă a celorlalţi, aşa cum a făcut Isus pentru noi. Sunteţi gata să vă jertfiţi vieţile şi să îi slujiţi pe ceilalţi aşa cum a făcut Isus?

Evanghelia ne prezintă trei ocazii diferite în care Isus a prezis că va îndura suferinţe cumplite din cauza trădării, a respingerii şi a pedepsei unei morţi crude. Condamnarea la omorârea cu pietre de către evrei şi la cea prin răstignire de către romani erau cele mai dureroase şi mai umilitoare morţi pe care le puteau născoci pentru răufăcătorii pe care doreau să îi elimine. Nu este de mirare că apostolii erau foarte întristaţi de astfel de preziceri! Dacă Isus Învăţătorul lor ar urma să fie omorât, atunci şi ei ar urma foarte probabil să primească acelaşi tratament din partea duşmanilor lor. Isus s-a numit pe sine "Fiul Omului" deoarece acesta era un titlu obişnuit la evrei pentru Mesia. De ce trebuia ca Mesia să fie respins şi ucis? Nu a promis Dumnezeu că Unsul Său va elibera poporul Său de asuprire şi va aduce o împărăţie a păcii şi a dreptăţii? Profetul Isaia a prezis că este dorinţa lui Dumnezeu ca "Sluga Sa" să ispăşească păcatele prin suferinţa şi moartea Sa (Isaia 53,5-12). Isus a plătit preţul răscumpărării noastre cu sângele Său. Sclavia păcatului înseamnă a dori lucrurile rele şi a fi legat de dorinţe distructive. Răscumpărarea pe care a plătit-o Isus ne eliberează de cea mai cruntă tiranie posibilă - tirania păcatului şi teama de moarte. Victoria lui Isus nu s-a încheiat cu moartea, ci a triumfat asupra mormântului. Isus a învins puterile morţii prin învierea Sa. Doriţi cea mai mare libertate posibilă, libertatea de a trăi aşa cum vrea Dumnezeu cu adevărat să trăim, ca fii ai Săi?

"Doamne Isuse, fă-mă un slujitor al iubirii pentru împărăţia Ta, pentru ca să caut mai degrabă să slujesc decât să fiu slujit. Aprinde-mi inima de iubire pentru ca să mă dăruiesc cu generozitate şi să slujesc cu bucurie de dragul Tău."

Psalmul 31,5-6.14-16
În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: "Tu eşti Dumnezeul meu!"
În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.
Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!

© 2006 Don Schwager