MEDITAŢII

Marţi (14 martie 2006): "Cine se va smeri pe sine se va înălţa"

Evanghelia: Matei 23,1-12

Atunci a vorbit Isus mulţimilor şi ucenicilor Săi, Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise; Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi, Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Cristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Cristos. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.

Vechiul Testament: Isaia 1,10.16-20

Ascultaţi cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, voi popor al Gomorei! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată! Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face. De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca. Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte.

Meditaţie: Cine nu doreşte să fie admirat şi onorat de către ceilalţi? Dumnezeu, însă, ne vede cu adevărat aşa cum suntem - sărmani şi păcătoşi care avem nevoie constantă de harul şi îndurarea Sa. Isus i-a mustrat pe cărturari şi pe farisei pentru că au căutat lauda celorlalţi atrăgând atenţia asupra practicilor lor religioase. Într-un fel ei doreau să fie bune modele de evrei practicanţi. "Vedeţi cât de bine respectăm toate regulile şi reglementările rituale ale religiei noastre!" În zelul lor greşit orientat pentru religie au căutat respect şi cinste mai degrabă pentru ei înşişi decât pentru Dumnezeu. Ei au făcut din practicarea credinţei lor mai degrabă o povară decât o bucurie pentru oamenii pe care ar fi trebuit să îi slujească. Adevăratul respect pentru Dumnezeu şi căile Lui ne predispune spre umilinţă şi simplitatea inimii - a dori să îi fim pe plac doar lui Dumnezeu.

Ce este adevărata umilinţă şi de ce ar trebui să dorim să fim umili în gânduri, cuvinte şi acţiuni? Adevărata umilinţă nu înseamnă să te simţi prost, sau să ai o părere proastă despre tine, sau să te consideri inferior celorlalţi. Adevărata umilinţă ne eliberează de grija pentru noi înşine, în timp ce o părere proastă despre sine tinde să ne concentreze atenţia asupra noastră înşine. Umilinţa este adevăr în înţelegerea de sine şi adevăr în acţiune. A ne vedea pe noi înşine în adevăr, cu o judecată trează, înseamnă a ne vedea pe noi înşine aşa cum ne vede Dumnezeu (Psalmul 138,1-4). O persoană umilă face o evaluarea realistă a propriei persoane fără iluzii sau pretenţii de a fi ceva ce nu este. O persoană cu adevărat umilă se percepe pe sine nici mai mult nici mai puţin decât aşa cum este în realitate. Adevărata umilinţă ne eliberează pentru a fi noi înşine aşa cum ne vede Dumnezeu şi pentru a evita disperarea şi mândria. O persoană umilă nu doreşte să poarte o mască sau să îşi creeze o faţadă pentru a arăta bine în faţa celorlalţi. O astfel de persoană nu este determinată de accidente precum faima, reputaţia, succesul sau eşecul.

Umilinţa este fundamentul tuturor celorlalte virtuţi deoarece ne permite să vedem şi să judecăm corect, aşa cum vede Dumnezeu. Umilinţa ne ajută să fim docili pentru ca să putem dobândi adevărata cunoaştere, adevărata înţelepciune, şi o viziune corectă asupra realităţii. Orientează energia, zelul şi ambiţia noastră pentru a ne dărui pe noi înşine pentru ceva mai mare decât propria noastră persoană. Umilinţa ne eliberează pentru a-i putea iubi şi sluji pe ceilalţi în mod altruist, în folosul lor, mai degrabă decât în al nostru. Paul Apostolul ne dă cel mai bun exemplu şi model de umilinţă în persoana lui Isus Cristos, care s-a golit pe sine, luând chip de rob, şi s-a smerit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce (cf. Filipeni 2,7-8). Doriţi să slujiţi aşa cum Isus i-a slujit şi i-a iubit pe ceilalţi? Domnul dă harul acelora care Îl caută cu umilinţă.

"Doamne Isuse, ai devenit rob de dragul meu pentru a mă elibera de tirania preocupării de sine, a orgoliului şi a mândriei păcătoase. Ajută-mă să fiu umil aşa cum Tu eşti, şi să fiu generos în a-i iubi şi sluji pe ceilalţi."

Psalmul 50,8-9.16-17.21.23
Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea.
Nu voi primi din casa ta viţei, nici din turmele tale ţapi,
Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: "Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta?
Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta.
Acestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea feţei tale păcatele tale.
Jertfa de laudă Mă va slăvi şi acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea".

© 2006 Don Schwager