MEDITAŢII

Joia Sfântă (13 aprilie): Umilinţa supremă a lui Isus

Evanghelia: Ioan 13,1-15

Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că a sosit ceasul, ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, până la sfârşit i-a iubit. În timpul Cinei, Diavolul îi pusese deja în gând lui Iuda, fiul lui Simon Iscariot, ca să-l vândă. Isus ştiind că Tatăl i-a dat lui toate în mâini şi că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu merge, s-a sculat de la masă, şi-a dezbrăcat haina şi a luat un ştergar şi s-a încins cu el. După aceea, a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. Astfel a ajuns la Simon Petru. Acesta i-a zis: "Doamne, tu să-mi speli mie picioarele?" Isus i-a răspuns: "Ceea ce fac eu, tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege mai târziu". Petru i-a zis: "Nu-mi vei spăla picioarele în veci!" Isus i-a răspuns: "Dacă nu le voi spăla, nu vei avea parte cu mine". Simon Petru i-a zis: "Doamne, în cazul acesta, spală-mi nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul". Isus i-a spus: "Cel care a făcut baie, n-are nevoie să fie spălat, căci este curat tot. Voi sunteţi curaţi, însă nu toţi". Căci îl ştia pe cel care avea să-l vândă; de aceea a zis: "Nu toţi sunt curaţi". După ce le-a spălat picioarele şi şi-a luat haina, s-a aşezat iar la masă şi le-a spus: "Înţelegeţi ce am făcut eu? Voi mă numiţi pe mine: Învăţător şi Domn, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să vă spălaţi picioarele unii altora. V-am dat un exemplu ca şi voi să faceţi ceea ce v-am făcut eu vouă".

Vechiul Testament: Ieşire 12,1-8,11-14

În zilele acelea, Domnul s-a adresat lui Moise şi lui Aron, în ţara Egiptului, spunându-le: "Luna aceasta să fie pentru voi cea dintâi, să vă fie prima lună din an. Spune, aşadar, la toată obştea fiilor lui Israel: în ziua a zecea a lunii acesteia să-şi ia fiecare din capii de familie un miel: câte un miel de fiecare casă. Dacă vor fi puţini în familie, încât să nu poată mânca mielul întreg, să ia de la vecinul cel mai apropiat atâtea suflete, câte sunt de trebuinţă ca să poată mânca mielul. Mielul să fie de un an, de parte bărbătească şi fără meteahnă. Puteţi lua fie un miel, fie un ied. Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi atunci, în toată adunarea obştii fiilor lui Israel, să fie înjunghiat către seară. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi uşorii şi pragul de sus al uşii casei, unde îl vor mânca. Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu pâine nedospită şi cu ierburi amare. Să-l mâncaţi astfel: să aveţi coapsele încinse, încălţămintea în picioare şi toiagul în mână. Să-l mâncaţi în grabă, căci este Paştele, adică trecerea Domnului. În noaptea aceea voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi toţi întâii născuţi în ţara Egiptului, de la oameni până la animale, şi îi voi judeca pe toţi zeii Egiptului; eu sunt Domnul. La voi sângele va fi un semn pe casele în care vă veţi afla: voi vedea sângele şi voi trece mai departe, astfel încât nu va fi între voi rană ucigătoare, când voi lovi pământul Egiptului. Ziua aceea să fie o zi de comemorare şi să o celebraţi ca o sărbătoare a Domnului; e o lege veşnică: să o sărbătoriţi din neam în neam".

Meditaţie: Iubirea noastră şovăie atunci când întâlnim dezamăgire şi nedreptate din partea celorlalţi? Pe măsură ce se apropia ceasul umilinţei Sale, Isus le-a arătat discipolilor Săi suprema umilinţă care a modelat iubirea pe care o avea pentru ei. S-a aplecat pentru a înfăptui o sarcină rezervată slujitorilor - spălarea picioarelor murdare. Aplecându-se să îşi slujească discipolii, Isus ştia că va fi trădat de unul dintre ei şi că ceilalţi îl vor părăsi. Cunoaşterea acestui fapt ar fi putut să conducă uşor la înverşunare sau ură. Isus a întâmpinat trădarea şi lipsa de loialitate cu cea mai mare umilinţă şi cu iubire supremă. Isus şi-a iubit discipolii până la sfârşit, chiar şi atunci când ei l-au trădat şi l-au părăsit. Domnul ne iubeşte pe fiecare dintre noi necondiţionat. Iubirea lui are puterea de a ne face liberi pentru a-i sluji pe ceilalţi cu o compasiune şi umilinţă aşa cum le-a avut Cristos. Domneşte iubirea lui Cristos asupra inimilor, gândurilor, intenţiilor şi acţiunilor noastre?

Sfântul Augustin, în predica lui pentru această zi, a scris: "El a avut puterea să îşi dea viaţa; noi, în schimb, nu ne putem alege lungimea vieţii noastre, şi murim chiar dacă aceasta este împotriva voinţei noastre. El, murind, a distrus însăşi moartea; noi suntem eliberaţi de moarte doar prin moartea Sa. Trupul Lui nu a cunoscut stricăciunea; trupurile noastre vor cunoaşte stricăciunea şi abia apoi vor fi îmbrăcate prin El în nestricăciune la sfârşitul lumii. El nu a avut nevoie de ajutorul nostru pentru a ne mântui; fără El noi nu putem face nimic. El s-a dăruit pe sine nouă ca viţa de vie mlădiţelor; despărţiţi de El noi nu putem trăi. În fine, chiar dacă fraţii mor pentru fraţi, totuşi nici un martir prin vărsarea sângelui său nu aduce iertarea păcatelor pentru fraţii săi, aşa cum Cristos a făcut-o pentru noi. Prin aceasta ne-a dat nouă nu un exemplu de imitat ci un motiv de bucurie. De aceea, vărsându-şi sângele pentru fraţii lor, martirii oferă 'acelaşi fel de hrană' pe care au primit-o de la masa Domnului. Să ne iubim aşadar unii pe alţii aşa cum şi Cristos ne-a iubit şi s-a dat pe sine pentru noi."

"Doamne Isuse, iubirea Ta cucereşte totul şi nu dezamăgeşte niciodată. Ajută-mă să îi iubesc pe ceilalţi cu compasiune, bunătate şi blândeţe. Acolo unde este nedreptate, fă să aduc pace şi nu conflict."

Psalmul responsorial

Ps 115,12-13.15-16bc.17-18 (R.: cf. 1Cor 10,16)

R.: Din potirul binecuvântat ne împărtăşim cu sângele lui Cristos.
Ce-i voi da în schimb Domnului, pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului. R.

Lucru de preţ este în faţa Domnului moartea slujitorilor săi.
Eu sunt slujitorul tău şi fiul slujnicei tale. Tu ai sfărâmat lanţurile mele. R.

Îţi voi aduce jertfă de laudă şi voi invoca numele Domnului.
Voi împlini cele făgăduite Domnului de faţă cu tot poporul său. R.

© 2006 Don Schwager