MEDITAŢII

Duminică (12 martie 2006): "Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi"

Evanghelia: Marcu 9,2-10

Şi după şase zile a luat Isus cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte, pe ei singuri, şi S-a schimbat la faţă înaintea lor. Şi veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi aşa pe pământ înălbitorul. Şi li s-a arătat Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Isus. Şi răspunzând Petru, a zis lui Isus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici; şi să facem trei colibe: Ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una. Căci nu ştia ce să spună, fiindcă erau înspăimântaţi. Şi s-a făcut un nor care îi umbrea, iar un glas din nor a venit zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi. Dar, deodată, privind ei împrejur, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus, singur cu ei. Şi coborându-se ei din munte, le-a poruncit ca nimănui să nu spună cele ce văzuseră, decât numai când Fiul Omului va învia din morţi. Iar ei au ţinut cuvântul, întrebându-se între ei: Ce înseamnă a învia din morţi?

Vechiul Testament: Facerea 22,1-2.9-13.15-18

După acestea, Dumnezeu a încercat pe Avraam şi i-a zis: "Avraame, Avraame!" Iar el a răspuns: "Iată-mă!" Şi Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi arăta Eu!" Iar dacă au ajuns la locul, de care-i grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a aşezat lemnele pe el şi, legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor. Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: "Avraame, Avraame!" Răspuns-a acesta: "Iată-mă!" Iar îngerul a zis: "Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău". Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit, şi iată la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş. Şi ducându-se, Avraam a luat berbecul şi l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său. Şi a strigat a doua oară îngerul Domnului din cer către Avraam şi a zis: "Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe singurul tău fiu, pentru Mine, De aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi va stăpâni neamul tău cetăţile duşmanilor săi; Şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu".

Meditaţie: Ce ne face să nu vedem revelarea slavei lui Dumnezeu în vieţile noastre? Cu siguranţă păcatul şi necredinţa! Credinţa ne permite să vedem ceea ce nu este vizibil pentru ochiul liber. Prin ochii credinţei Avraam a recunoscut chemarea lui Dumnezeu în viaţa sa. A văzut de departe nu doar ceea Dumnezeu dorea pentru el, ci şi pentru descendenţii lui - un legământ veşnic de prietenie şi pace cu Dumnezeul cel viu. Avraam este tatăl credinţei pentru că şi-a pus speranţa în promisiunile lui Dumnezeu. Credinţa ne face să pregustăm lumina slavei lui Dumnezeu când îl vom vedea faţă la faţă (1Corinteni 13,12) aşa cum este El (1Ioan 3,2).

Sunteţi pregătiţi să vedeţi slava lui Dumnezeu? Dumnezeu este nerăbdător să împărtăşească slava Sa cu noi! O întrezărim atunci când discipolii îl văd pe Isus schimbat la faţă pe munte. Faţa lui Isus s-a schimbat la înfăţişare şi hainele lui au devenit strălucitor de albe. Atunci când Moise s-a întâlnit cu Dumnezeu pe Muntele Sinai, pielea feţei sale a strălucit pentru că a vorbit cu Dumnezeu (cf. Ieşire 34,29). Paul spune că israelienii nu se puteau uita la faţa lui Moise din cauza strălucirii ei (2Corinteni 3,7). În întâmplarea din Evanghelie Isus apare în slavă cu Moise, marele legiuitor al Israelului, şi cu Ilie, cel mai mare dintre profeţi, în prezenţa a trei dintre apostolii Săi iubiţi. Care este semnificaţia acestei misterioase apariţii? Isus a mers pe munte ştiind foarte bine ce îl aştepta în Ierusalim: trădarea, patima şi răstignirea Sa. Foarte probabil Isus a discutat cu Moise şi cu Ilie despre această foarte importantă decizie de a accepta crucea. Dumnezeu Tatăl de asemenea a vorbit cu Isus şi i-a dat recunoaşterea Sa: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi. Norul care i-a umbrit pe Isus şi pe apostolii săi a împlinit visul evreilor că atunci când va veni Mesia, norul prezenţei lui Dumnezeu va umple din nou templul (cf. Ieşirea 16,10.19,9.33,9; 3Regi 8,10; 2Macabei 2,8). Când s-au întâmplat acestea Petru, Iacob şi Ioan dormeau! Când s-au trezit, au văzut Schimbarea la Faţă a lui Isus, alături de Moise şi Ilie.

Cât de mult pierdem din slava şi acţiunea lui Dumnezeu pentru că dormim din punct de vedere spiritual? Sunt multe lucruri care ne pot ţine cugetele adormite faţă de lucrurile lui Dumnezeu: letargia mentală şi "viaţa neexaminată" ne pot împiedica să analizăm lucrurile şi să ne confruntăm cu îndoielile şi întrebările noastre. Viaţa lipsită e griji poate de asemenea să ne împiedice să luăm în seamă cerinţele provocatoare ale lui Cristos. Prejudecăţile ne pot face orbi faţă de ceva nou pe care Domnul poate să îl pregătească pentru noi. Chiar şi durerea ne poate bloca până când reuşim să privim dincolo de ea la slava lui Dumnezeu. Sunteţi treji din punct de vedere spiritual? Petru, Iacob şi Ioan au fost martori privilegiaţi ai slavei lui Cristos. Şi noi, ca discipoli ai lui Cristos suntem chemaţi să fim martori ai slavei sale. Domnul doreşte să ne reveleze nouă, discipolilor Săi iubiţi, slava Sa. Căutaţi prezenţa Lui cu credinţă şi veneraţie?

"Doamne, ajută-mă să rămân mereu atent faţă de Tine, faţă de Cuvântul Tău, acţiunea Ta, şi faţă de prezenţa ta zilnică în viaţa mea. Fă să văd slava Ta."

Psalm 33,4-5.18-20.22
Drept este cuvântul Domnului şi toate lucrurile Lui întru credinţă.
Iubeşte milostenia şi judecata, Domnul; de mila Domnului plin este pământul.
Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i hrănească pe ei în foamete.
Şi sufletul nostru aşteaptă pe Domnul, că ajutorul şi apărătorul nostru este.
Că în El se va veseli inima noastră şi în numele cel sfânt al Lui am nădăjduit.

© 2006 Don Schwager