MEDITAŢII

Miercuri (12 aprilie): Tragedia trădării

Evanghelia: Matei 26,14-25

În timpul acela, unul din cei doisprezece apostoli ai lui Isus, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei şi le-a zis: "Cât îmi daţi ca să vi-l dau?" Iar ei i-au oferit treizeci de arginţi. De atunci căuta un prilej potrivit ca să-l dea în mâinile lor. În prima zi a Azimelor, au venit ucenicii la Isus şi l-au întrebat: "Unde vrei să-ţi pregătim ospăţul de Paşti?" El le-a spus: "Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi-i: «Învăţătorul îţi trimite vorbă: timpul este aproape; la tine vreau să fac Paştele cu ucenicii mei»". Ucenicii au făcut precum le-a poruncit Isus şi au pregătit ospăţul de Paşti. Când s-a făcut seară, s-a aşezat la masă împreună cu cei doisprezece ucenici. Pe când mâncau, Isus a spus: "Vă spun adevărul, unul dintre voi mă va vinde". Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-l întrebe unul câte unul: "Oare eu sunt, Doamne?" El le-a răspuns: "Cel care a întins o dată cu mine mâna în blid, acela mă va vinde. Fiul Omului merge precum este scris despre el. Vai, însă de omul acela prin care Fiul Omului este vândut! Mai bine i-ar fi fost acelui om dacă nu s-ar fi născut!" Iuda, cel care l-a vândut, l-a întrebat: "Oare eu să fiu, Învăţătorule?" Isus i-a răspuns: "Tu eşti".

Vechiul Testament: Isaia 50,4-9

Domnul mi-a dat o inimă înţeleaptă, ca să ştiu să vorbesc celor deznădăjduiţi. În fiecare dimineaţă el mă trezeşte: de dimineaţă mă trezeşte, ca să ascult ca un ucenic. Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea, iar eu nu m-am împotrivit, nici nu m-am dat înapoi. Spatele mi l-am dat spre a fi lovit, obrajii spre a fi pălmuiţi şi faţa nu mi-am întors-o de la cei care mă ocărau şi mă scuipau. Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor, de aceea nu m-au doborât ocările. De aceea le-am oferit o faţă ca de cremene şi ştiu că nu voi rămâne de ruşine. Apărătorul meu este aproape. Cine mă va acuza? Să ne prezentăm împreună la judecată! Este cineva care vrea să mă învinuiască? Iată, Domnul Dumnezeu îmi ia apărarea. Cine mă va condamna?

Meditaţie: De ce l-a trădat Iuda pe Învăţătorul său? Trădarea lui a fost motivată de lăcomie, de faptul că a fost dezamăgit de Isus sau de ură din cauza deziluziei? Se poate ca Iuda să nu fi dorit niciodată ca Învăţătorul lui să moară. Poate s-a gândit că Isus acţiona prea încet, nu suficient de agresiv în întemeierea împărăţiei Lui mesianice. Poate că Iuda a dorit să îi forţeze lui Isus mâna constrângându-l să acţioneze. Cu toate acestea, tragedia lui a fost refuzul de a-l accepta pe Isus aşa cum era. Nu suntem oare ispitiţi să îl folosim pe Dumnezeu pentru propriile noastre interese? Nu Dumnezeu trebuie să se schimbe, ci noi trebuie să fim schimbaţi de El. Isus a ştiut de dinainte ce i se va întâmpla. În timp ce lua masa de Paşti cu cei doisprezece apostoli ai Săi i-a pus la încercare prin suspiciune (unul dintre voi mă va trăda) pentru a-i învăţa să se examineze pe ei înşişi în mod corect, pentru ca să nu devină prea mândri şi să se creadă mai puternici decât sunt. Şi noi trebuie să ne examinăm în lumina adevărului şi a harului lui Dumnezeu şi să îi cerem să ne întărească în credinţă, speranţă şi iubire, pentru ca să nu îl dezamăgim sau să îl părăsim atunci când suntem în ispită. Ne rugăm cu încredere cu cuvintele pe care Isus ni le-a dat pentru ca să ne rugăm: Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău?

"Dumnezeule Tatăl nostru, suntem foarte slabi şi puţin înclinaţi spre fapte de virtute şi curaj. Întăreşte slăbiciunea noastră, te implorăm, pentru ca să fim curajoşi în acest război spiritual; ajută-ne împotriva propriei noastre neglijenţe şi laşităţi, şi apără-ne de trădarea inimilor noastre infidele; pentru Isus Cristos Domnul nostru." (Rugăciune a lui Thomas de Kempis)

Psalmul responsorial

Ps 68,8-10.21bcd-22.31 şi 33-34 (R.: 14 c şi b)

R.: În acest timp de îndurare, ascultă-mă, Doamne.
Pentru tine port eu ocara şi ruşinea îmi acoperă faţa.
Am ajuns un străin pentru fraţii mei
şi un necunoscut pentru fiii mamei mele:
căci râvna casei tale mă consumă,
ocările celor care te insultă cad asupra mea. R.

Ocara îmi sfâşie inima şi sunt bolnav,
ruşinea şi suferinţa mea sunt fără leac.
Aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar în zadar,
aştept mângâietori şi nu găsesc nici unul.
Ei mi-au pus venin în mâncare,
şi când îmi era sete, mi-au dat să beau oţet. R.

Atunci voi lăuda numele lui Dumnezeu prin cântări,
şi îl voi preamări în laude.
Să vadă cei săraci şi să se bucure!
Căutaţi-l pe Dumnezeu şi inimile noastre se vor bucura de viaţă:
căci Domnul îi ascultă pe cei săraci
şi nu uită de cei ce sunt la închisoare. R.

© 2006 Don Schwager