MEDITAŢII

Luni (10 aprilie 2006): Iubire darnică pentru Isus

Evanghelia: Ioan 12,1-11

Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde locuia Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Acolo s-a dat o masă în onoarea lui Isus. Marta servea, iar Lazăr era printre cei care şedeau cu el la masă. Maria, luând o livră de parfum de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul parfumului. Iuda din Iscariot, unul dintre ucenicii lui, cel care avea să-l vândă, a zis: "Pentru ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de dinari, care să fie daţi săracilor?" Dar el a zis aceasta, nu pentru că îl durea inima de săraci, ci pentru că era hoţ şi, cum el ţinea punga, fura din ceea ce se punea în ea. Isus a spus: "Las-o, căci l-a păstrat pentru ziua înmormântării mele. Pe cei săraci întotdeauna îi aveţi cu voi, dar pe mine nu mă aveţi întotdeauna". O mare mulţime de iudei au prins de veste că Isus se afla acolo şi au venit nu numai pentru Isus, ci să-l vadă şi pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. De aceea arhiereii s-au hotărât să-l ucidă şi pe Lazăr, căci din cauza lui mulţi dintre iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

Vechiul Testament: Isaia 42,1-7

Aşa spune Domnul: "Iată-l pe slujitorul meu, pe care îl sprijin, alesul meu, în care sufletul meu îşi găseşte toată bucuria. Am pus peste el duhul meu; el va face cunoscută popoarelor Legea mea. Nu va striga, nici nu-şi va înălţa glasul şi vocea lui nu se va auzi pe uliţe. Trestia frântă nu o va zdrobi şi fitilul care fumegă nu-l va stinge. El va propovădui Legea mea cu fidelitate. El nu va obosi, nici nu se va da bătut, până ce nu va aşeza Legea pe pământ; căci învăţătura lui toate ţinuturile o aşteaptă". Aşa spune Domnul Dumnezeu, cel care a creat cerurile şi le-a desfăşurat, a întemeiat pământul şi roadele lui, a dat viaţă poporului care îl locuieşte şi suflare celor care umblă pe întinsul lui: "Eu, Domnul, te-am chemat să porţi mântuirea, te-am luat de mână, te-am ocrotit şi te-am pus ca legământ al poporului meu, ca să fii lumină pentru neamuri, ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din adâncul închisorii pe cei care zac în întuneric".

Meditaţie: Cunoaştem iubirea care nu cunoaşte limite? Pe când Isus lua masa cu prietenii Săi preaiubiţi, Maria a făcut ceva ce numai iubirea ar putea să facă. A luat cel mai preţios lucru pe care îl avea şi l-a consumat pe tot pentru Isus. Iubirea ei nu a fost calculată, ci darnică. Acţiunea Mariei a fost motivată numai şi numai de un lucru, adică de iubirea ei pentru Isus şi recunoştinţa ei pentru îndurarea lui Dumnezeu. Ea însă a făcut ceva ce o femeie evreică nu ar face niciodată în public. Şi-a desfăcut părul şi a şters cu el picioarele lui Isus. Se obişnuia ca o femeie în ziua nunţii ei să îşi lege părul. Faptul ca o femeie căsătorită să îşi desfacă părul în public era un semn de gravă lipsă de modestie. Maria i-a ignorat pe toţi cei din jurul ei, cu excepţia lui Isus. Nu s-a gândit deloc la ceea ce ar gândi ceilalţi, ci la ceea ce i-ar face plăcere Domnului ei. În umilinţă ea s-a aplecat pentru a unge picioarele lui Isus şi a le şterge cu părul ei. Cum îi arătăm noi Domnului iubirea şi recunoştinţa noastră?

Evanghelia ne spune că întreaga casă s-a umplut de mirosul parfumului. Ceea ce a făcut Maria a produs o mireasmă plăcută nu doar în sens fizic, ci şi în sens spiritual. Faptele ei frumoase au arătat dărnicia iubirii - o iubire pe care nu o putem întrece. Domnul Isus ne-a arătat dărnicia iubirii Lui oferindu-ne ce avea mai bun prin vărsarea propriului Său sânge pentru noi şi prin ungerea noastră cu Duhul Lui cel Sfânt. Apostolul Paul spune că nimic nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru (Romani 8,39). Domneşte iubirea lui Dumnezeu în inimile, minţile şi acţiunile noastre?

De ce a criticat Iuda fapta frumoasă a Mariei? Iuda a considerat inutilă dărnicia ei din cauza lăcomiei. O persoană vede lucrurile în funcţie de ceea ce se află în inima sau în sufletul ei. Iuda avea un simţ distorsionat a ceea ce are valoare, în special pentru Dumnezeu. Isus l-a pus pe Iuda să se ocupe de banii lor comuni cu siguranţă pentru că se pricepea la aspectele financiare. Cea mai mare ispită va veni adesea în domeniile în care ne pricepem mai bine, în care suntem mai talentaţi. Iuda a folosit în scopuri greşite banii care i-au fost încredinţaţi. El a permis ca lăcomia şi câştigul personal să îi corupă inima şi să îi distorsioneze viziunea lui asupra lucrurilor. El a criticat-o pe Maria din motive nedemne. Ne examinăm corect inimile atunci când le facem reproşuri greşite sau nedemne celorlalţi?

"Dă-ne, Doamne, o credinţă vie, o speranţă fermă, o caritate ferventă, iubire faţă de Tine. Dă-ne entuziasm în meditaţie, ia de la noi lâncezeala în rugăciune. Dă-ne fervoare şi desfătare în a ne gândi la Tine şi la harul Tău, la compasiunea Ta faţă de noi. Dă-ne, Doamne, harul să lucrăm pentru lucrurile pentru care ne rugăm: prin Isus Cristos Domnul nostru." (Rugăciune a Sf. Thomas Morus)

Psalmul responsorial

(Ps 26,1.2.3.13-14; R.: 1a)

R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.
Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme?
Domnul este sprijinitorul vieţii mele, în faţa cui voi tremura? R.

Când năvălesc cei răi asupra mea ca să mă sfâşie,
tocmai ei, asupritorii şi duşmanii mei, se clatină şi cad. R.

Chiar dacă ar sta o armată împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
Chiar dacă s-ar dezlănţui un război împotriva mea,
şi atunci mi-aş păstra încrederea. R.

Sunt sigur că voi vedea bunătatea Domnului în împărăţia celor vii.
Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare, ai curaj şi nădăjduieşte în Domnul. R.

© 2006 Don Schwager