MEDITAŢII

SÂMBĂTĂ

Is 30,19-21.23-26; Ps 146; Mt 9,35-10,1.6-8

"Învăţătorii tăi nu se vor mai ascunde; dar ochii tăi îi vor vedea pe cei care te învaţă şi urechile tale vor auzi cuvântul celor care te călăuzesc...". Este marele mister al întrupării: Dumnezeu nu mai este invizibil. "Cine mă vede pe mine îl vede pe Tatăl", zice Isus. Şi totul se schimbă. Chiar şi în încercare îl avem pe Isus care a luat asupra sa suferinţa noastră, şi astfel, suntem în lumina întrupării. Şi aceasta e lumina care luminează pe orice om care vine în această lume".

Putem într-adevăr, aplicând evanghelia lumii de astăzi, să spunem că şi acum Isus parcurge micile cetăţi şi sate învăţând, predicând, vindecând.

Să ne gândim la toate ţările pe unde umblă papa în călătoriile sale, să ne gândim la atâţia misionari şi misionare care predică, învaţă, se îngrijesc de orice slăbiciune sau infirmitate, aşa cum o făcea Isus. Isus, deci, este prezent, prin intermediul misionarilor săi, şi simte compasiune ca şi atunci când trecea pe străzile Palestinei.

Şi noi trebuie să avem compasiunea lui Cristos faţă de cei ce suferă de diferite boli, faţă de cei care sunt obosiţi şi risipiţi ca nişte oi fără păstor.

Desigur, au păstori din punct de vedere politic, au conducători. Dar pentru a conduce sufletele nu au nici un păstor, nu-l cunosc încă pe adevăratul păstor şi nu au lumina credinţei care să lumineze viaţa lor.

Să-l ascultăm, deci, pe Domnul care spune şi astăzi încă discipolilor săi: "Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini!" Trebuie să fim preocupaţi de secerişul Domnului, să avem dorinţa de a ajuta opera Domnului Isus pentru răspândirea credinţei în toată lumea.

"Rugaţi-l, deci, pe stăpânul secerişului să trimită lucrători în secerişul său!" Să ne rugăm pentru papa, pentru ca prin călătoriile sale misionare să reînvie spiritul misionar în inimile cât mai multor credincioşi, în special ale tinerilor şi tinerelor, şi să fie o lumină a evangheliei care să atragă lumea la iubirea lui Cristos.