MEDITAȚII 

Pâinea zilnică a cuvântului
Albert Vanhoye

achizitionare: 27.11.2003; sursa: Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior JOI

Ex 32,7-14; Ps 105; In 5,31-47

Vedem în liturgia de astăzi câte mărturii adună Isus pentru a-i ajuta pe oameni să creadă în el. El vorbește mai întâi despre Ioan Botezătorul, care l-a indicat ca și Miel al lui Dumnezeu, apoi despre mărturia Scripturilor, și aceea a lui Moise în particular, dar, mai presus de toate, despre mărturia Tatălui. Ioan era trimis de Dumnezeu, Scripturile au fost inspirate de Dumnezeu, mărturia cea mai puternică este aceea a Tatălui în opera însăși a lui Cristos.

Am vorbit ieri despre aceasta, dar textul evanghelic de astăzi revine la această temă: "Dar eu am în favoarea mea o mărturie mai mare decât aceea a lui Ioan: lucrările, pe care mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, tocmai lucrările acestea, pe care le fac eu, dau mărturie pentru mine că Tatăl m-a trimis". Și tocmai datorită unirii dintre Tatăl și Fiul se manifestă cu adevărat în lucrări filiația divină a lui Isus: Tatăl îi dă lucrările sale Fiului pentru ca el să le împlinească, și Isus, împlinind aceste lucrări, se manifestă ca Fiu al lui Dumnezeu.

Mărturia Scripturilor și aceea a lui Moise sunt ilustrate de textul din Cartea Exodului care vorbește despre necredința iudeilor.

"Să nu credeți că eu vă voi învinui înaintea Tatălui - spune Isus - este cine să vă învinuiască, este Moise". Aici îl vedem pe Moise acuzator al poporului și, în același timp, apărătorul său. Este un popor încăpățânat, și totuși Moise - care aici este figura lui Isus -, cere lui Dumnezeu să salveze acest popor.

Scripturile au vorbit cu anticipație despre misterul lui Isus și acest lucru îl dovedește și această pagină din Cartea Exodului. În reacția divină după păcatul poporului în pustiu, există câteva proiecte. "Mânia mea se va aprinde împotriva lor și-i voi mistui" - îi spune Dumnezeu lui Moise - dar pe tine te voi face strămoșul unui neam mare". Și hotărârea pe care Domnul o ia pare bună pentru a remedia o situație catastrofală. Poporul este total pervertit și este necesară suprimarea lui, totuși Dumnezeu vrea să-și realizeze proiectele sale și, de aceea, îi propune lui Moise să fie strămoșul unui neam mare. Dar Moise nu acceptă propunerea lui Dumnezeu: "Renunță la pedeapsa cu care vrei să lovești poporul tău!" Și înainte de aceasta, el e cel care îi face o propunere lui Dumnezeu: "Dacă vrei să distrugi poporul tău, atunci șterge-mă din cartea vieții", adică nimicește-mă și pe mine. Moise s-a făcut total solidar cu poporul său, pentru a obține de la Dumnezeu salvarea lui.

Ei bine, în misterul lui Cristos toate aceste lucruri se realizează într-o sinteză extraordinară și neașteptată. Dumnezeu, în moartea lui Cristos, "nimicește poporul" (moartea lui Cristos înseamnă distrugerea lumii antice, a omului vechi, cum spune sfântul Paul), dar nu este o simplă nimicire, pentru că această moarte produce o înviere. Isus este, deci, noul Moise care acceptă să moară cu poporul și pentru popor, dar este și noul Moise care va fi la originea unui nou popor. "Pe tine te voi face strămoșul unui neam mare": acesta este cuvântul divin care se realizează în învierea lui Cristos.

Astfel, Scripturile dau mărturie în favoarea pătimirii și învierii lui Isus într-un mod care nu se putea prevedea, dar care poate fi admirat în momentul în care se recitește Scriptura în lumina misterului pascal. În Cristos se împlinește moartea și viața, în Cristos, păcatul este distrus și începe o viață nouă.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire