Pâinea zilnică a cuvântului
Albert Vanhoye
achizitionare: 27.11.2003; sursa: Sapientia
SÂMBĂTĂ
Dt 26,16-19; Ps 118; Mt 5,43-48
Exigența pe care astăzi evanghelia o prezintă este, cu adevărat, supranaturală. Domnul cere o conduită care nu e nici naturală, nici spontană: să-i iubești pe propriii dușmani. Și ne spune: "Și dacă îi iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea? Oare nu fac aceasta și vameșii?"
Dar motivul exigenței este încă mai important: "Fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru din ceruri desăvârșit este". Este clar că Domnul ne cere să trăim în mod mai mult decât uman, și cere aceasta pentru că noi suntem fiii săi, și această filiație trebuie să fie vizibilă în viața noastră.
Deja în Vechiul Testament elementul cel mai important nu era legea, ci alianța. Textul din Cartea Deuteronomului, pe care îl citim astăzi, este tocmai o promisiune de fidelitate reciprocă, nu numai o exigență: "Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îți poruncește să împlinești legile și poruncile lui": aceasta este exigența. Însă: "Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că el va fi Dumnezeul tău... Și azi Domnul ți-a mărturisit că vei fi poporul lui". Există, deci, o unire, o alianță, care ar trebui să schimbe întreaga viață în profunzime, nu numai prin observarea normelor exterioare, ci printr-o profundă și intimă unire cu Dumnezeu.
În Noul Testament, ideea de alianță este încă și mai aprofundată. Isus nu vorbește despre alianță, ci despre filiație: "Iubiți-i pe dușmanii voștri, rugați-vă pentru cei care vă prigonesc și vă vorbesc de rău, ca să fiți fiii Tatălui vostru din ceruri". Conduita noastră trebuie să fie inspirată de dorința de a ne asemăna tot mai mult cu Tatăl nostru din ceruri.
Și dacă ni se cere motivul modului de a trăi care nu este natural (a-i iubi pe dușmani, a te ruga pentru persecutori), răspunsul este: "pentru a fi fiu al lui Dumnezeu, deoarece sunt fiu al lui Dumnezeu și vreau să fiu astfel, din ce în ce mai mult". De ce nu devenim fii într-o zi: devenim fii acceptând viața divină pe care Tatăl ne-o oferă mereu, chemându-ne să-i iubim pe toți, chiar și pe dușmani. Și atunci când noi facem efortul de a-i iubi pe dușmani, de a ne ruga pentru cel care ne vrea răul, trebuie să simțim legătura intimă cu Tatăl, care ne umple de bucurie. Procedând astfel, devenim fii ai lui Dumnezeu. Noi suntem deja, prin Botez, dar devenim astfel, tot mai mult.
În Evanghelia după Ioan există un cuvânt al Domnului care ne face să vedem că și Isus, ca om, a trăit în aceeași atitudine. El spune că mâncarea sa este aceea de a face voința Tatălui: hrana sa, ceea ce îl ajută pe om să crească, este împlinirea voinței Tatălui.
Ca și Isus, să ne hrănim din voința lui Dumnezeu, care este voința iubirii universale, a iubirii generoase, pentru a crește zi de zi ca fii ai Tatălui ceresc.