MEDITAȚII 

Pâinea zilnică a cuvântului
Albert Vanhoye

achizitionare: 27.11.2003; sursa: Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior 25 DECEMBRIE

Liturghia din timpul zilei

Is 52,7-10; Ps 97; Evr 1,1-6; In 1,1-18

Primele două Liturghii ale Crăciunului ne-au adus în atenție evenimentele: nașterea, cântarea îngerilor, venirea păstorilor și, astfel, avem posibilitatea de a medita profunzimea minunată a acestor evenimente. Textele liturgice nu mai vorbesc despre apariții sau altceva, vorbesc despre dimensiuni divine, despre revelație.

Acest copil nou-născut, sărac și fragil, este Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu prin excelență. Pentru a ne face cunoscută demnitatea sa, Ioan ne face trimitere la începuturi: "La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu... Toate au fost făcute prin el". Creația: Dumnezeu a pronunțat cuvântul său ("Dumnezeu a spus"), și astfel au fost făcute luna, cerul, pământul.

Ioan ne face să înțelegem existența unei persoane divine, care este Cuvântul, egal lui Dumnezeu însuși, care îl exprimă și care creează și sfințește totul. Atât Vechiul Testament, cât și sfântul Ioan ne descoperă că, prin intermediul lui Isus Cristos, Dumnezeu a creat lumea și acum vrea să o salveze.

Nou-născutul din Betleem este, deci, Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu, perfecta revelare a Tatălui. E aproape un paradox: Cuvântul lui Dumnezeu se manifestă într-un copil care nu poate să vorbească. Și totuși Dumnezeu vorbește mai mult prin evenimente decât prin cuvinte, și Isus ni-l revelează pe Dumnezeu mai mult decât oricare cuvânt uman. E Isus cel care dă valoare tuturor cuvintelor din evanghelie. Fericirile, de exemplu: "Fericiți cei săraci, cei blânzi, cei flămânzi de dreptate, cei care plâng...". Isus nu numai că o spune, ci o și realizează în sine și în noi: ea este pace, armonie, revelarea bunătății divine, expresia iubirii lui Dumnezeu.

Și e pentru consolarea noastră faptul că el, Cuvântul, locuiește între noi: a venit pentru a rămâne, el e Prezența dăruită nouă pentru totdeauna. Isus a mers pe toate drumurile noastre, a fost și va fi cu noi până la sfârșitul lumii, pentru că este darul definitiv al Tatălui. Depinde de noi să-l primim sau să-l refuzăm. Să-i spunem "da", "da"-ul pe care el însuși ni-l inspiră.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire