MEDITAŢII

25 DECEMBRIE

Liturghia de dimineaţă

Is 62,11-12; Ps 96; Tit 3,4-7; Lc 2,15-20

La această Liturghie de dimineaţă, Biserica ne invită să ne bucurăm de lumina Mântuitorului care s-a născut. "Astăzi, pentru noi va străluci o lumină", spune antifona de la intrare, "deoarece pentru noi s-a născut Domnul".

E atât de necesar să aflăm lumina pentru viaţa noastră. Fără lumină suntem în întuneric şi în umbra morţii şi suntem incapabili să mergem pe calea păcii, adică a binelui şi a fericirii.

Unde se găseşte lumina care salvează? Păstorii ne-o spun: "Să mergem la Betleem". S-au dus şi acolo au găsit lumina lui Dumnezeu. Însă modul în care se prezenta această lumină înaintea noastră era cu totul neaşteptat: păstorii nu au găsit nimic extraordinar, ci numai câteva persoane sărace, cu un copil aşezat în sărăcia unei iesle. Aşa se prezenta lumina lui Dumnezeu, mântuirea oferită nouă de Dumnezeu; aşa se prezenta Dumnezeu însuşi venit între noi pentru a ne uni cu dânsul. Şi tocmai sub aceste aparenţe păstorii l-au întâlnit pe Dumnezeu şi au fost umpluţi de lumină şi de bucurie. L-au recunoscut pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Să mergem la Betleem! Acesta e drumul şi pentru noi, astăzi şi în orice zi a vieţii noastre. Să mergem la Betleem, adică să învăţăm să găsim lumina lui Dumnezeu acolo unde este, să-l întâlnim pe Isus acolo unde este; nu în spaţiile ireale ale viselor sau ale teoriilor frumoase, nu în splendorile materiale sau în reuşitele pline de orgoliu, ci în realitatea umilă a vieţii noastre concrete: aici, căutând voinţa lui Dumnezeu şi aderând la voinţa lui Dumnezeu, mergem spre lumina adevărată şi putem să-l recunoaştem pe Isus cu o bucurie mereu mai profundă. Îl recunoaştem prin intermediul rugăciunii perseverente, alături de Maria, îl recunoaştem în sacramentul iubirii ("acesta este trupul meu... acesta este potirul sângelui meu..."), îl recunoaştem când suntem reuniţi în numele său, îl recunoaştem în orice persoană care are nevoie de caritatea noastră fraternă: "Ceea ce aţi făcut unuia dintre aceştia care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut".

Să învăţăm să mergem la Betleem, adică să-l recunoaştem pe Mântuitorul nostru sub atâtea aparenţe surprinzătoare şi viaţa noastră va fi mai plină de lumină şi de bucurie divină. Şi vom putea, asemenea păstorilor, când se întorc de la Betleem, să-l preamărim şi să-l lăudăm pe Dumnezeu care, în Isus, a voit să fie atât de aproape de noi.