MEDITAŢII

23 DECEMBRIE

Mal 3,1-4.23-24; Ps 24; Lc 1,57-66

Prima lectură de astăzi poate părea puţin adaptată pregătirii Crăciunului, deoarece vorbeşte în termeni teribili despre o purificare înspăimântătoare: Dumnezeu e ca focul topitorului, ca leşia celui care spală şi el va şedea pentru a topi şi purifica.

Dar, dacă reflectăm puţin, înţelegem că e o lectură adaptată, pentru că, de fapt, avem nevoie de o purificare pentru a-l primi pe Domnul care se pregăteşte să vină.

Copilul Isus nu e o păpuşă cu care se poate juca, e Fiul lui Dumnezeu, pe care trebuie să-l primim cu sentimente de adoraţie. Dacă deja la naşterea lui Ioan toţi vecinii au fost cuprinşi de teamă, aceasta e încă mai adevărat pentru naşterea lui Isus: văzându-l pe îngerul Domnului, păstorii "au fost cuprinşi de mare frică".

Trebuie, aşadar, să cerem de la Domnul harul de a ne purifica inimile pentru a-l putea primi cum se cuvine pe copilul Isus.

Dar noi ştim că purificarea la care cheamă Dumnezeu e făcută tocmai din iubire. Şi numele lui Ioan, ales cum o relatează evanghelia de astăzi, este pentru noi promisiunea acestei bunăvoinţe divine: Ioan în ebraică înseamnă "Dumnezeu dă har".

Dumnezeu pregăteşte poporul său pentru venirea Mântuitorului prin iubire, dă har poporului său, chiar dacă îl corijează cu severitate.

Isus însuşi, copil fiind, ne arată în ce direcţie trebuie să meargă purificarea noastră. Pe primul loc trebuie să fie purificare de orice orgoliu, de orice mândrie. Dumnezeu, o ştim, se împotriveşte celor mândri şi celor umili le dă har.

Dacă vom fi umili, vom putea primi cu adevărat darul lui Dumnezeu.