MEDITAŢII

20 DECEMBRIE

Is 7,10-14; Ps 23; Lc 1,26-38

Prima lectură scoate în evidenţă un aspect esenţial al întrupării, este vorba despre o iniţiativă gratuită a lui Dumnezeu. Nu numai gratuită, dar pusă în act în favoarea duşmanilor.

Domnul îi propune lui Ahaz: "Cere un semn!" şi Ahaz răspunde că nu vrea să ceară, cu pretextul de a nu voi să-l ispitească pe Domnul: arată, astfel, reaua sa voinţă. Şi, în aceste circumstanţe, Dumnezeu promite un semn, în ciuda relei-voinţe a oamenilor: "Nu vă ajunge oare să-i obosiţi pe oameni, că veniţi să-l obosiţi pe Dumnezeul meu? Pentru aceasta, însuşi Domnul vă va da un semn. Iată, Fecioara va zămisli şi va naşte un fiu".

Acest aspect de iniţiativă divină e foarte important, tocmai pentru că defineşte conţinutul esenţial al mântuirii: o lucrare a iubirii milostive a lui Dumnezeu, care precedă orice iniţiativă umană. Chiar în evanghelia Bunei-Vestiri găsim acest aspect, tocmai în expresia "plină de har". În limba greacă, această expresie are verbul la forma pasivă, care s-ar putea traduce: "Aceea care a fost umplută de har". E Dumnezeu, deci, acela care a lucrat, care a umplut de har inima Mariei, Dumnezeu a operat minunea de a pregăti o mamă pentru Fiul său.

Iniţiativa este în totalitate divină. Şi Maria se prezintă ca o servitoare: "Iată, eu sunt servitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău". Maria nu e orgolioasă, nu răspunde ca Ahaz, care nu vrea să ceară; ascultă umilă, primeşte iniţiativa lui Dumnezeu fără să aibă pretenţii personale, în afară de aceea de a sluji.

Dumnezeu e cel care ne-a iubit mai întâi. Şi dacă vrem să primim toată bucuria Adventului, toată speranţa care ne vine din acest mister, trebuie să insistăm asupra acestui aspect: "Dumnezeu e cel care vine la noi ca un dar gratuit, ca un cadou pe care nu-l puteam aştepta pentru că eram nevrednici, pe care nici măcar nu ni-l puteam imagina. Dar nimic nu e imposibil la Dumnezeu şi, în special, în ordinea iubirii, el face posibile lucruri pe care noi nici măcar nu ni le puteam imagina.