MEDITAŢII

JOI

Is 41,13-20; Ps 144; Mt 11,11-15

"Nu te teme, căci eu îţi vin în ajutor": Domnul le spune aceasta servitorilor săi din Vechiul Testament şi o repetă în mod concret printr-o prezenţă încă mai mângâietoare în Noul Testament.

"Nu te teme, eu sunt cu tine" sunt cuvintele pe care Dumnezeu i le adresează lui Moise când el, chemat la o misiune dificilă, încearcă să o refuze, zice că nu e capabil, observând că obstacolele sunt prea mari pentru el. Cum e posibil pentru el, un biet păstor, să-l înfrunte pe faraonul Egiptului şi să pretindă să-l lase liber pe Israel? Domnul îi spune simplu: "Eu voi fi cu tine".

Mai târziu, când Iosue trebuie să se convingă el însuşi că în fruntea acestor nomazi trebuie să cucerească cetăţi întărite, primeşte aceeaşi asigurare: "Nu te teme, eu voi fi cu tine!"

Apostolul Paul, confruntându-se cu dificultăţi insurmontabile şi opoziţii teribile la Corint, în închisoare, şi când trebuia să înfrunte moartea, a primit de mai multe ori asigurarea aceasta: "Nu te teme, eu sunt cu tine".

Aceasta schimbă totul şi aceasta e aşteptarea noastră în timpul Crăciunului: ca Domnul să vină în ajutorul nostru şi să rămână cu noi. Şi este exact ceea ce a făcut: "A fi cu noi". "A fi cu" este dorinţa cea mai profundă a iubirii, este singurul lucru care contează: să fim cu acela pe care-l iubim, să fim cu acela care ne iubeşte. Restul e secundar; nu e necesar ca situaţiile să se schimbe, pentru a avea parte de prezenţa celui iubit. E tocmai ceea ce Domnul ne promite şi ne dă. El nu schimbă lucrurile, ci e prezent în ele, pentru ca din interior să poată schimba totul.

Dumnezeu nu i-a dat lui Moise armate ca să poată să-şi ducă la îndeplinire misiunea sa, dar era cu el, şi pentru că era Domnul, lucrurile imposibile au devenit posibile. La fel ni se întâmplă şi nouă: Domnul nu va schimba circumstanţele externe, dar el e prezent, şi atunci totul se schimbă.

Acum, noi ştim de ce Domnul, venind, nu a ales o viaţă de triumf, ci una umilă, o viaţă de om sărac, neînsemnat, de persecutat şi, la sfârşit, de condamnat la moarte. El a voit să experimenteze toate situaţiile noastre umane, şi în special situaţiile cele mai dificile. Certitudinea noastră că Isus este în mod deosebit cu noi, când viaţa ne este mai asemănătoare cu a lui prin cruce, este izvorul unei forţe şi al unei încrederi extraordinare, şi atunci bucuria va da sens chiar şi situaţiilor care ar fi, de altfel, motiv de profundă dezolare.

Să-i mulţumim Domnului care vine pentru a fi cu noi şi să-i cerem ca şi noi să-i putem spune: "Eu sunt cu tine". Este harul pe care sfântul Ignaţiu îl cere în Exerciţii spirituale sale pentru cei care le meditează: "El a venit între noi şi ne cere să fim cu el în sărăcie, în ascultare de voinţa lui Dumnezeu". "Cu el": numai asta contează, şi e puţin important să fii la loc de cinste ori în umiliri, să ai o viaţă reuşită ori să fii în dificultăţile zilnice... Cu el, cel care a promis: "Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor".