Sufletul meu este în întuneric, dar sunt fericită. O, da, sunt foarte fericită fiindcă nu sunt consolată, ar trebui să mă rușinez dacă iubirea mea ar fi asemănătoare cu cea a logodnicelor pământești, care se uită mereu la mâna logodnicului, de la care așteaptă să le aducă ceva, sau urmăresc pe fața lui zâmbetul de iubire. Tereza, mica logodnică a lui Isus, îl iubește pe Isus pentru El însuși.
Vocația mea este iubirea. - Vrei un mijloc care să te conducă la perfecțiune. Numai un singur mijloc cunosc, și acesta este iubirea.
Atât de mult vreau să îl iubesc pe Isus, cum încă nimeni nu l-a iubit. De mi-ar fi dat să-l iubesc fără margini, la infinit și pentru totdeauna! "O, dulce Isuse, numele Tău este ca mireasma, în această mireasmă vreau să mă scufund."
Cu orice preț vreau să câștig cununa de lauri; dacă nu cu prețul sângelui meu, atunci prin iubire!
Știința cea mai mare este iubirea, numai această știință o doresc eu, fiindcă nu am altă dorință, decât să-l iubesc pe Isus, cu pasiunea sfântă a iubirii curate.
Isus arde de nerăbdarea de a coborî în inimile noastre; El apreciază iubirea noastră mai mult decât orice cadou.
În liniștea mănăstirii carmelitane am înțeles care este vocația mea: să câștig suflete pentru iubirea Regelui ceresc, căruia vreau să-i supun imperiul sufletelor.
Inima lui Isus este încântată până și de cele mai mici fapte făcute din iubire curată.
Cel mai zelos suflet este acela care îndeplinește cel mai fidel orice faptă, din iubire curată.
Numai dragostea este aceea care ne poate face plăcuți în fața lui Dumnezeu, și de aceea, numai un singur lucru caut, numai o singură strădanie am - ca din toată puterea sufletului meu, cu fiecare bătaie a inimii mele, pe El să-l iubesc.
În cer vreau să-mi petrec timpul făcând bine pe pământ.
Întotdeauna am rămas mică, fiindcă nu am altă preocupare decât să culeg flori, - florile iubirii și ale sacrificiilor, și pe acestea să le ofer lui Dumnezeu, bucurându-l pe El.
Sfinții mari au lucrat pentru slava lui Dumnezeu, eu însă, fiind un suflet mititel, lucrez ca să-i intru în voie.
În mâna lui Dumnezeu eu sunt o mică și modestă floare; doresc să fiu un trandafir neînsemnat, dar la vederea și mirosul căruia să se odihnească ochii Lui dumnezeiești, cărora să le ofere puțină bucurie.
Dacă vrei să devii sfânt, îți va fi ușor, un singur scop să ai: să-i faci bucurie lui Isus.
Nu vreau ca ceva să-l întristeze pe Isus, și aș vrea să-i convertesc pe toți păcătoșii, ca astfel să-i șterg lacrimile pe care le varsă din cauza păcătoșilor.
Vreau să-mi adun merite, dar nu pentru mine, ci în folosul sufletelor, pentru întreaga Biserică Catolică, în final, ca să revărs trandafiri asupra lumii, atât peste cei drepți cât și peste cei păcătoși.
Oare ce rost ar avea dacă numai atunci ar lupta omul când ar simți curaj în sine? Nu-i nimic dacă nu are curaj, important este să facă așa ca și cum ar avea!
Dumnezeu nu refuză niciodată primul har, care dă curajul de a ne învinge pe noi înșine; dacă sufletul conlucrează cu harul, imediat se luminează și atunci inima se întărește și omul merge din succes în succes.
Cât de dulce este ca în întunericul încercărilor să-i slujești Domnului, fiindcă numai aici pe pământ se poate trăi din credință.
Numai dăruirea noastră totală se poate numi într-adevăr iubire.
O, Domnul meu și Dumnezeul meu! Tu știi că deseori, în melancolia mea, mă îndepărtez de Tine, aripioarele mele curate le înmoi în mocirla pământului. Atunci strig, ca și puiul de rândunică; gem, și gemetele mele ajung la Tine, iar Tu, o infinită milostivire, îți amitești că "nu ai venit să chemi pe cei drepți ci pe cei păcătoși".
Doamne, eu aleg totul! Nu vreau să fiu un sfânt oarecare, nu mi-e frică de suferință, nu mi-e frică de nimic, decât doar de voința mea proprie, ia-o de la mine, eu aleg voința ta, definitiv.
Dacă suntem umili, acceptăm cu plăcere ca oricine să ne poruncească.
Inima mea mică nu e nepăsătoare, și tocmai pentru aceasta, că știe să sufere mult, foarte mult, vreau pentru Isus să suport atâta suferință cât pot.
Dacă și Isus a spus că "nimeni nu are iubire mai mare decât acela care își dă viața pentru prietenii lui", trebuie și noi, din iubire față de El, să fim gata să-i dăruim viața noastră, nu numai o dată, în ceasul morții, ci clipă de clipă, în lungul pelerinaj al unei vieți pământești.
Aș fi gata imediat să zbor pe un alt câmp de luptă, necunoscut, dacă Dumnezeu, comandantul meu, aceasta ar dori; n-aș aștepta ordinul, - un semn al mâinii Sale, un singur semn al privirii Lui mi-ar fi de ajuns.
Misionară aș vrea să fiu, nu numai în decursul vieții, ci de la începutul până la sfârșitul lumii.
O, cât de mult aș dori să cutreier acest pământ întristat și, cu voce tare, să propovăduiesc numele Tău; în întunericul păgânilor să luminez cu lumina credinței. Pe pământul acela plin de scaieți aș planta pomul gloriei, Crucea Ta sfântă, o Răstignitul meu Logodnic...
Doamne Isuse Cristoase, deschide-mi cartea vieții: privește să vezi ce au făcut sfinții pentru Tine. Toate acestea aș dori să le fac eu pentru Tine, să îndur pentru Tine, să rabd pentru Tine!
Dumnezeu apreciază la mine faptul că-mi place neînsemnătatea și sărăcia mea și că am o încredere nemărginită în mila Lui. Iată singura mea comoară! De ce n-ar putea fi aceasta și a ta?
Să-l iubim într-atât pe Isus, încât pentru El să suportăm tot ceea ce ne trimite, până și totala uscăciune sufletească. Un mare semn al iubirii este dacă-l iubim pe Isus chiar și atunci când nu simțim dulcele sentiment al iubirii, acesta este într-adevăr martirism. Să murim deci în această moarte martirică.
Nu Isus trebuie să ne consoleze pe noi, ci noi trebuie să aducem seninătate pe fruntea Lui, pe buzele Lui să chemăm un zâmbet. Știu că El are o inimă foarte bună, dacă te vede lăcrimând, El însuși te-ar mângâia, dar apoi, întristat, ar părăsi inima ta, pentru că n-ar găsi acolo loc de odihnă.
O, eu văd că puțini sunt aceia care lasă pe Isus să doarmă în tihnă în inimile lor. Acest bun Maestru dumnezeiesc a obosit atât de mult, fiind mereu numai El bun cu sufletele, fără răspuns din partea lor, încât se grăbește la mine, căci eu îi ofer inima mea, ca să-și găsească aici odihna Sa.
