MEDITAŢII

Misterele de lumină

Nunta din Cana

Rozariul, această coroană de roze atât de plăcută Mamei cereşti, suntem chemaţi să-l medităm în fiecare zi. Şi cum să nu-i fie dragă Sfintei Fecioare, câtă vreme prezintă diferite aspecte din viaţa ei petrecută alături de Isus, Fiul său. Unul din aceste aspecte s-a desfăşurat la Cana, undeva în Galileea, la 9 kilometri de Nazaret, locul copilăriei şi al adolescenţei lui Isus. Minunea pe care Isus a înfăptuit-o aici scoate în evidenţă intervenţia Mariei la Fiul ei Isus pentru cel în nevoi. Maria a observat că vinul s-a terminat şi, pentru ca mirii să nu se facă de ruşine, merge la Isus şi îi spune simplu: "Nu mai au vin". Ea nu are nevoie să-i explice lui Isus cum şi de ce s-a întâmplat aşa, şi pentru ce îi spune acest lucru. Prin aceasta Maria ne dă un exemplu de rugăciune. Când îi cerem ceva lui Dumnezeu, nu trebuie să folosim multe cuvinte, pentru că El cunoaşte problemele noastre. Dar să ne prezentăm în faţa lui cu simplitate şi încredere. Chiar dacă Isus i-a răspuns Mariei: "Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu", cu toate acestea Maria are încredere că Isus nu o va refuza şi îi va împlini cererea. Maria intervine la Isus pentru ca fericirea mirilor să nu fie umbrită.

Isus vine în mijlocul celor aflaţi la nuntă şi preface apa în vin, care era necesar în acel moment. Noi trebuie să îl rugăm pe Isus să schimbe nu apa în vin, pentru că noi nu de aceasta avem nevoie, ci sufletele noastre - care rătăcesc departe de Dumnezeu şi de legile sale - în sanctuare ale Duhului Sfânt, să avem o inimă curată, credincioasă. Prin darul schimbării apei în vin, Isus dăruieşte omenirii posibilitatea de a înţelege că El a venit în lume pentru salvarea şi transformarea omului în ceea ce este de fapt: Creatură a lui Dumnezeu cu trupul şi cu sufletul. După cum Isus a transformat apa în vin, tot astfel trebuie să ne lăsăm transformaţi şi noi ca să facem voinţa lui Dumnezeu.

Pentru fiecare dintre noi Maria doreşte acelaşi lucru: fericirea, dar mai ales cea veşnică. Să ne gândim de câte ori am alergat la Maria în necazurile noastre ştiind că ea le va prezenta Fiului ei. De multe ori nu ne simţim vrednici, din cauza păcatelor noastre, să ne prezentăm cu cererile noastre direct la Isus, şi atunci apelăm la mijlocirea Mariei. De multe ori nu primim un răspuns imediat, dar aceasta nu trebuie să ne descurajeze. Cererile noastre nu trebuie să fie egoiste, ci trebuie să urmărească şi binele celorlalţi. Trebuie să avem încredere în ajutorul lui Dumnezeu aşa cum Maria a avut în Isus la nunta din Cana, şi să nu cerem explicaţii. Mama lui Isus a spus slujitorilor: "Faceţi tot ce vă va spune". Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de 80 sau 100 de litri. Isus le-a spus: "Umpleţi vasele cu apă!" Iar ei le-au umplut până sus. Atunci le-a spus: "Scoateţi acum şi duceţi naşului!"

Nouă ce ne spune Isus să facem? Nimic mai mult decât să împlinim poruncile. Unii, sau chiar majoritatea oamenilor, sunt de părere că nu e uşor să împlineşti poruncile. Tot ce faci necesită efort, iar atunci când după efort şi multe sacrificii reuşeşti să păzeşti poruncile, vei gusta adevărata pace şi fericire pe care numai Dumnezeu o poate da. Pe drumul acestei vieţi, omul întâlneşte multe obstacole şi greutăţi în împlinirea voinţei lui Dumnezeu, pentru că este slab şi neputincios. Aşa cum la nunta din Cana mirii au beneficiat de o minune, la fel şi fiecare dintre noi are nevoie de ajutorul Domnului pentru a-şi duce la bun sfârşit menirea de pe acest pământ.

După ce slujitorii au umplut vasele de piatră cu apă, Isus a transformat apa în vin. Cu siguranţă că Isus aşteaptă şi colaborarea noastră, efortul nostru de a face binele şi dorinţa noastră de mântuire. Pentru ca Dumnezeu să pună ceva în traista noastră trebuie să avem mai întâi traista. Când omul stă departe de Dumnezeu are un gol în interior, simte că îi lipseşte ceva şi nu este fericit. În zilele noastre vedem atâtea familii distruse. Şi aceasta din cauză că din mijlocul lor lipseşte Dumnezeu. Au înlocuit iubirea de Dumnezeu şi de aproapele cu interese meschine şi nepăsare, ba chiar cu ură. Iubirea dintre soţi, de exemplu, trebuie să fie atât de mare şi sinceră, încât soţii să ajungă să înţeleagă chiar şi numai din priviri bucuria, tristeţea sau nevoile celuilalt. Şi pentru ca iubirea lor să fie şi durabilă, au nevoie de Dumnezeu în mijlocul lor. Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă Maria şi Isus nu ar fi fost invitaţi la nuntă. Bucuria mirilor s-ar fi transformat în tristeţe şi ruşine. Isus vrea ca noi să îl invităm la nunta sufletului nostru, să fie prezent în viaţa noastră la bucurii şi necazuri, să ne susţină mereu cu harul său. Nu trebuie doar să îl invităm, ci să îl şi primim. După cum Isus a venit la nunta din Cana, pentru ca familia nou instituită să fie binecuvântată cu harurile sale, la fel să îl primim şi să îl chemăm şi noi, ca să fie prezent mereu în familiile noastre, cu harul Său, binecuvântarea şi pacea Sa.

Maria şi Isus nu ne promit că în această viaţă vom avea parte numai de bucurii şi bunăstare, ci ne promit Paradisul. Dumnezeu permite să avem parte şi de durere, de tristeţe şi încercări tocmai pentru a ne întări în lupta cu slăbiciunile noastre. De multe ori un necaz, o durere, ne permite să privim în interiorul nostru şi să vedem mai clar gunoiul pe care l-am depozitat acolo. Cu încredere în iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu şi cu ajutorul Sfintei Fecioare Maria, să ne apucăm să facem curăţenie şi să ne convertim sufletele, aşa cum Isus a transformat apa în vin la nunta din Cana. Isus a săvârşit această minune pentru a nu o refuza pe Maria, mama sa, dar şi pentru ca să întărească credinţa apostolilor săi. Această primă minune a lui Isus a dezvăluit puterea şi slava sa dumnezeiască.

Maria este mijlocitoare între noi şi Dumnezeu. Ea mijloceşte pentru noi, la Dumnezeu, în fiecare clipă a vieţii noastre, chiar dacă noi, de multe ori, ne prefacem că am uitat cui îi aparţinem şi cine are cu adevărat grijă de noi.

sr. Irina Patraşc, Tel Aviv