Meditații la misterele Rozariului
achizitionare: 04.10.2004
Misterele de bucurie
Vizita Mariei la Elisabeta
În rugăciunea "Bucură-te, Marie" se înmănunchează două momente esențiale din istoria sacră, reprezentate prin două saluturi emblematice, al îngerului și al ființei umane, adresate Mariei: salutul îngerului Gabriel, la Buna Vestire, Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine... și salutul Elisabetei, umplută de Duh Sfânt, Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul trupului tău, Isus. Rugăciunea continuă cu încredințarea noastră: Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoșii, acum și-n ceasul morții noastre. Amin.
De aceea, "Bucură-te, Marie" este rugăciunea care, recapitulând episoade trăite, prin cuvinte care s-au spus, din viața Mariei, alături de cuvintele noastre, crează o fericită familiaritate a noastră cu tainice evenimente evanghelice, care ne hrănesc credința.
Între primul mister de bucurie al Rozariului, Buna Vestire, și cel de-al doilea, Vizita Mariei la Elisabeta (Luca 1, 39-56), este un drum - pe care l-a parcurs Maria, spre ținutul muntos unde locuia verișoara ei. Este primul drum cu Isus, un drum care urcă, un drum mistic - și pe firul rugăciunii, o însoțim și noi, împărtășind Vestea cea Bună a Pruncului zămislit la sânul Mariei. Deși receptase în trupul și sufletul ei întreaga minune vestită de înger, întâlnirea cu Elisabeta îi aduce Mariei confirmarea faptului că pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputință; femeia înaintată în vârstă, sterilă, purta deja în sânul ei copilul care se va naște peste câteva luni, Ioan Botezătorul. La apariția Mariei, pruncul tresare și Elisabeta este umplută de Duhul Sfânt, știind astfel că Maria este purtătoarea Fiului lui Dumnezeu.
În casa lui Zaharia, se petrece un dialog al maternității în plan tainic, cele două mame contemplând miracolul momentului așteptat de omenirea întreagă: începutul mântuirii. Ele își împărtășesc bucuria celebrând-o. Nimic nu poate exprima această bucurie decât cântecul Mariei: Magnificat.
- Sufletul meu îl preamărește pe Domnul,
Iar spiritul meu tresaltă pentru Dumnezeu, Mântuitorul meu,
Căci a privit la umilința servitoarei sale.
Iată, de acum mă vor ferici toate generațiile,
Căci mari lucruri a înfăptuit pentru mine Cel Puternic.
Sfânt este numele lui,
Iar milostivirea lui este din generație în generație asupra celor ce se tem de el.
A înfăptuit cu putere prin brațul său:
i-a spulberat pe cei semeți în cugetul inimii lor;
i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronuri
și i-a înălțat pe cei umili.
Pe cei flămânzi i-a umplut cu bunuri,
Iar pe avuți i-a îndepărtat cu mâna goală...
A venit în ajutorul lui Israel, copilul său, amintindu-și de milostivire,
Așa precum le-a spus părinților noștri,
Lui Avram și seminției lui de-a pururi.
Maternitatea este o experiență tainică și sfântă, a bucuriei unice, negrăite, este un eveniment al speranței.
În zilele noastre, din păcate, i se acordă puțină prețuire. De multe ori mamele sunt singure în fața dificultăților și mai ales a presiunii puternice, din partea mentalităților care resping viața, iar criza de identitate a maternității determină și o criză a paternității, la care asistăm în situații destul de frecvente. O mamă care împărtășește celorlalți bucuria maternității, o familie care trăiește evenimentul anunțării fiecărui copil și îl vestește rudelor, prietenilor, sunt personaje ale marii familii umane care celebrează viața și bucuria, care construiește civilizația visată a iubirii. Nu este lipsit de importanță faptul că spiritul distrugător, al răului, se risipește prin cultivarea bucuriei, prin celebrarea ei, în dimensiunea speranței, credinței, iubirii. Faptul că aceste sentimente sunt proprii maternității, îi sporesc strălucirea.
Întâlnirea cu Maica lui Dumnezeu, în rugăciune și contemplație întărește credința mamei că noua viață pe care o aduce pe lume, rod al iubirii, este un dar divin și o întrupare a speranței.
Sfântă Fecioară, ne încredințăm ocrotirii tale materne și ne rugăm pentru toate mamele. Și îndrăznim să ne unim glasul în imnul bucuriei tale, unice, bucuria din Magnificat.
Marina Fara, București