MEDITAŢII

Misterele de slavă

Primirea Preasfintei Fecioare Maria în cer

Sfânta Fecioară Maria este înălţată cu trupul şi cu sufletul în gloria cerească

Când trupul imaculat al Maicii Domnului a trebuit, prin voinţa Celui Atotputernic, să treacă din lumea aceasta prin moartea-adormire în gloria cerească, toate cele din cer şi de pe pământ au fost cuprinse de uimire. Solul ceresc îi întreabă pe cei purtaţi de norul dragostei să vadă minunea adormirii şi a ridicării la cer a Mariei:

"Pentru ce veniţi, cu dorul, de departe căutând
Pe Fecioara pururi vie printre morţii cei de rând?
Cunoscut la toţi vă fie, că precum odinioară
L-a născut pe Domnul nostru şi-a rămas mereu fecioară,
Ieri, intrând pe uşa morţii a ieşit azi în vecie,
Cu viaţa tot aceeaşi, dar de mii de ori mai vie.
Dătătoarea de viaţă Celui ce-i Viaţa lumii,
Nu putea ca să rămână pradă viermilor şi humii;
Şi trecând la fel ca Fiul prin cristelniţa durerii
E firesc să aibă parte şi de slava învierii.
Dar deşi glorificată în viaţa de apoi,
Ea cu inima rămâne mai departe printre noi".

Aşa descrie misterul Adormirii, în versurile Apoteozei celebrei Simfonii a Mariei, canonicul poet Nicolae Pura. Aceasta este credinţa Bisericii: "Fecioara Neprihănită, păstrată neatinsă de orice prihană a păcatului strămoşesc, la capătul vieţii sale pământene a fost ridicată cu trupul şi cu sufletul în gloria cerească şi a fost înălţată de Domnul ca Regină a universului pentru a fi mai pe deplin asemenea Fiului ei, Domnul Domnilor şi învingător asupra păcatului şi a morţii" (LG, 59).

Maica Domnului, după adormire, a fost înălţată la cer nu prin puterea personală, ci prin puterea lui Dumnezeu. Această înălţare, percepută de noi ca o distanţare de noi şi de lume, nu echivalează cu abandonarea definitivă a lumii, cu ruperea oricăror legături cu noi, ci dimpotrivă, ea rămâne cu noi, ascultându-ne rugăciunile şi mijlocind harurile necesare. "Întru Adormire lumea nu ai părăsit", cântă troparul.

Prin ea şi cu ea, lumea însăşi pregustă realitatea învierii şi a glorificării, mireasma paradisului şi a veşniciei, pe care savurându-le mereu, lumea încetează să mai fie "lume rea", depărtată de Dumnezeu şi vrăjmaşă, devenind "bună foarte", aşa cum Ziditorul i-a statorit firea, şi tot mai conştientă de darul răscumpărării realizat prin Paştele lui Cristos.

Prin trupul său înviat şi ridicat la cer, Maica Domnului, o creatură, anunţă deja o lume înviată şi glorificată, arătând prin aceasta şi scopul unic pentru care a fost creată. Fiind Mama lui Cristos-Capul şi fiind Mama trupului, a mădularelor, care suntem noi cei răscumpăraţi de Cristos, Maria anunţă o lume glorificată care s-a deschis şi s-a îndumnezeit prin primirea Dumnezeirii. Maria este, aşadar, inima lumii pe care o cuprinde, focarul spiritual al omenirii şi al întregii zidiri.

De aceea, dragi cititori ai acestor rânduri de pe Pro Familia, Sfânta Fecioară ne este atât de necesară. Prezenţa ei în credinţa şi în viaţa noastră este atât de importantă şi de benefică. Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea se ruga odată în aceşti termeni, în bazilica Sfântul Petru din Roma: "Preamărită să fii tu, care ai crezut, preamărită să fii! Evanghelistul spune despre tine: Maria păstra în minte şi cugeta asupra tuturor acestor evenimente în inima ei. Tu eşti memoria Bisericii. Biserica învaţă de la tine, Marie, că a fi mamă înseamnă a fi memorie vie... Maria păstra în inima ei, păstra în mintea ei şi medita asupra acestor lucruri, adică lucrarea Fiului şi lucrările ei ca Mamă unită cu Fiul, privind lucrarea Fiului".

Sfânta Fecioară ne este atât de necesară pentru că ne învaţă să fim şi noi "memorie vie", vigilenţi, atenţi, să nu uităm de Cristos şi de unirea intimă cu El. Spunem în Liturghia bizantină: "Toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm".

Trăind în lume ne dăm seama că tot mai multe sisteme şi foarte mulţi factori sunt angajaţi de forţele răului pentru a ne rupe de Cristos şi de Biserica Lui. Acestea găsesc şi mii de moduri pentru a ne face să uităm, să desconsiderăm şi să negăm pe Unicul Domn şi Mântuitor "viu în Biserica Sa". Se luptă să devenim amnezici, să ne pierdem memoria şi statura de fii ai lui Dumnezeu, destinaţi moştenirii Împărăţiei, în care Maica Domnului a intrat şi de unde stăruitor ne învaţă să nu uităm să facem tot ce ne spune Isus.

Dacă avem în vedere rugăciunea Rozariului, în acest octombrie al Rozariului, constatăm că acesta este o rugăciune cu Maria, cu memoria Bisericii, pentru a nu uita de suflet, de mântuire şi de cer, păstrând şi meditând tainele răscumpărătoare ale Fiului ei. Rozariul rămâne forţa credinţei şi a minţii, care te ţine treaz şi nu te lasă să-ţi pierzi memoria şi gustul de cele nemuritoare şi veşnice.

Să fim hotărâţi în a nu uita, ca şi Maria, că lucruri mari a făcut pentru noi Cel Atotputernic (cf Lc 1,49). Vârstnicilor, cei în puterea vârstei, mamelor, tinerilor şi toţi oamenii, de orice condiţie, nu uitaţi, oricât aţi fi de hărţuiţi de cel ce se luptă să vă ia minţile şi să vă altereze credinţa, că Maica Domnului înălţată la gloria cerească nu a părăsit lumea, ci stă în ajutorul fiilor ei. "Susţine a noastră dreaptă în contra celor răi", cântăm, implorând ajutorul Preacuratei.

Acestei Mame frumoase, Sfântul Efrem Sirul i se adresa: "Bucură-te, cea mai mare minune văzută vreodată pe întinsul pământ! Bucură-te, paradis de încântare şi de nemurire! Bucură-te, apărarea credincioşilor şi mântuirea lumii! Bucură-te, port liniştit, care oferă ocrotire în faţa furiei furtunilor acestei lumi!"

Bucură-te, Regina preasfântului Rozariu, îţi spunem noi toţi!

IPS Lucian Mureşan, Arhiepiscop de Alba-Iulia şi Făgăraş
Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică