MEDITAŢII

Să nu ne temem de adevăr!
- 2 februarie 2006 -

O bunică îşi sfătuia odată nepotul: "Nu-i destul să te duci la dentist atunci când te doare vreun dinte. Cel mai bine e să ai curaj şi să mergi preventiv la control, pentru că aşa cariile pot fi descoperite la timp şi tratate cu uşurinţă." Mulţi ani după aceea, aceeaşi curajoasă bunică, ajunsă octogenară, s-a hotărât să se ducă la psihiatru pentru că şi-a dat seama că memoria nu-i mai e la fel de proaspătă ca în tinereţe, că nu mai e tot atât de spontană ca înainte. Explicaţia, dată simplu, fără nervi ori dramatizare: "Trebuie să mă duc, ca să pot fi cu capul limpede în casă."

Pe drept cuvânt ne putem întreba, tineri şi bătrâni, dacă avem curajul să privim adevărul în faţă şi să ne conformăm viaţa lui, oricât ar fi de neplăcut. Acest curaj nu este genetic, ci se învaţă, iar ocaziile zilnice nu ne lipsesc. Un bunic cu o frumoasă coamă leonină în tinereţe, aflat la vârsta senectuţii, spunea cu umor despre chelia care înlocuise o parte din pletele de odinioară: "Ori părul prost părăseşte capul deştept, ori invers."

Copiii pot învăţa să fie recunoscători pentru ceea ce eforturile neprecupeţite ale părinţilor reuşesc să le ofere, chiar dacă nu se îmbracă mereu cu haine noi şi moderne, chiar dacă nu mănâncă mereu delicatese. Părinţii pot învăţa că planurile lor pentru copii nu sunt poate întotdeauna cele mai bune şi că e mai bine să-şi lase copiii să se dezvolte şi să urmeze drumul pentru care au înclinaţie, şi nu unul impus, doar pentru că e mai bănos. Soţii sunt mereu chemaţi să trăiască în adevăr, descoperindu-se şi acceptându-se mereu unul pe altul, cu bune şi rele, în iubirea totală, necondiţionată pe care şi-au jurat-o în faţa lui Dumnezeu.

În 2001, invitat să ţină una din catehezele din cadrul Întâlnirii naţionale a tinerilor catolici din România, Înalt Preasfinţitul Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului, spunea: "A ne iubi unul pe altul este o poruncă! Când spun asta, mă gândesc mai ales la Biserica de care aparţin, Biserica Ortodoxă Română. Nu numai că nu ne iubim vrăjmaşii, dar nu ne iubim nici măcar pe noi. Isus este modelul de curaj pe care trebuie să-L urmăm. Să nu ne fie frică de reacţiile pentru atitudinile pe care le-am avea, chiar faţă de biserica de care aparţinem."

Cu adevărat mitropolitul Corneanu a ales să trăiască în adevăr, dar nu într-un adevăr conceptual, ci în Acela Care a spus: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa (Io 14, 6). Ce exemplu luminos şi, din păcate, izolat printre ierarhii ortodocşi!

Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea publica cu ani urmă o carte deosebită: Să nu ne temem de adevăr. Greşelile oamenilor şi ale Bisericii (Non temiamo la verita. Le colpe degli uomini e della Chiesa, Piemme 1995). În ea papa priveşte în faţă greşelile oamenilor, precum anarhia morală, respingerea lui Dumnezeu ori consumismul, şi greşelile Bisericii, precum cruciadele, cazul Galilei ori greşelile de evrei. Ne aducem aminte de cererea de iertare înaintată de către Sfântul Părinte şi, vai, adesea neînţeleasă şi uneori respinsă. Cum de a putut merge atât de departe Ioan Paul al II-lea? Răspunsul îl găsim pe imaginea de pe coperta acestei cărţi extraordinare, care-şi aşteaptă traducătorul: Sfântul Părinte, cu capul plecat în rugăciune, întinde spre noi toţi Crucea şi pe Cel răstignit pentru păcatele noastre!

Acelaşi Isus ne asigură că adevărul ne va face liberi (v. Io 8, 32), dar nu ideea de adevăr, ci El Însuşi, Adevărul întrupat pentru mântuirea noastră. Să urmăm îndemnul actualului Sfânt Părinte, Benedict al XVI-lea, care nu o dată ne-a chemat să nu ne fie frică de Isus, Care nu ne ia nimic, ci ne dă totul şi ne aşteaptă din veşnicie să ne întâlnim faţă la faţă!

Andrei Goţia