MEDITAŢII

Ziua mea naţională - cetăţean al cerului
- 8 decembrie 2005 -

Ziua naţională este relativă. Înainte de 1945 ziua naţională era ziua de naştere a regelui. Apoi, între '45-'89 ziua naţională a fost 23 august - ziua când "am întors armele". (Apropo, "întoarcerea armelor" este o chestie de trădare, care nu face cinste celui ce întoarce armele împotriva cuiva aflat de aceeaşi parte a baricadei. Lăsând la o parte contextul respectiv, am serbat timp de 45 de ani ca zi naţională un act de trădare stil românesc. Pentru 23 august 1944 nici nemţii nu ne-au uitat, nici americanii nu ne-au luat în braţe. Şi unii şi alţii ne-au considerat trădători. Doar ruşii ne-au "iubit"... şi ne-a fost destul...)

Acum ziua naţională este 1 decembrie - Ziua Marii Uniri. Probabil în viitor se va schimba şi aceasta şi vom serba ca zi naţională ziua Celei Mai Mari Uniri - Ziua Unirii cu Europa. Pe de altă parte, românii plecaţi în Occident nu se "prea dau" români... Occidentalii se uită lung la tine dacă le spui că eşti român şi îţi verifică paşaportul de 7 ori... Pe drapel mai demult era un zimbru, apoi secera şi ciocanul. Acum cred că semnul distinctiv ar putea fi gropile din asfalt sau avorturile.

Cu toate astea, eu mă bucur să fiu român. Dumnezeu a vrut să mă nasc român. Dacă mă vroia francez sau chinez sau papuaş, atunci mă năşteam în Lyon sau în Paris, în Shanghai sau în Beijing sau chiar în Papua Noua-Guinee. Dar Dumnezeu a vrut să mă nasc în România, în Alba Iulia - cetatea Marii Uniri.

Acum, dacă schimbăm perspectiva, care este oare ziua naţională a cerului? În cer nu cred că există zi naţională. De ce? Nu pentru că cei de acolo nu ar fi "naţionalişti" - cred că sunt, deoarece nu-mi imaginez pe cineva din cer "dând din coate" ca să ajungă la muncă în Spania sau Italia sau chiar America. Cred că toţi cei din cer vor să stea exclusiv în cer :). În cer cred că nu există zi naţională deoarece acolo NU EXISTĂ ZI ŞI NOAPTE. Vorbind despre cer, Biblia spune: "Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul" - Domnul Isus Cristos.

Continuând incursiunea în aceste lucruri "înalte", pot spune că cetăţenia noastră este în ceruri. Unii consideră că cetăţenia americană este cea mai bună, sau cea germană, italiană, austriacă. Alţii cea rusească... Biblia ne învaţă să ne rugăm pentru binele cetăţii în care suntem, deoarece fericirea noastră atârnă de fericirea ei. Eu mă rog pentru România: "Doamne, fă Tu ca preşedintele ţării, primul-ministru, începând de la cei din frunte până la mine, cu toţii să fim CETĂŢENI DE NĂDEJDE... Ai cerului!"

C.S. Lewis spunea că noi creştinii suntem agenţi secreţi ai lui Dumnezeu. Noi reprezentăm o putere străină. Străină de mizeria de pe acest pământ. Îl reprezentăm pe Dumnezeu, Cel care este Lumină, dragoste, pace şi fericire, în mijlocul unei lumi pline de întuneric, ură şi război. Război cu noi înşine, cu cei din familie (Salvador Dali are un tablou interesant pe acest subiect: "Devorare reciprocă"), război cu cei de la serviciu, cu cei din opoziţie sau de la putere, sau chiar război cu acest interesant şi invizibil Osama bin Laden - apropo, oare chiar există acest personaj sau l-au inventat aşa ca pe Moş Crăciun? În fine.

Eu despre mine pot spune că sunt agent secret - reprezint interesele lui Dumnezeu pe acest pământ. Am dublă cetăţenie - sunt cetăţean român - aici, şi cetăţean al cerului - dincolo. Ziua mea naţională este Ziua Unirii. Ziua Unirii mele cu cerul, bineînţeles. Ziua când am spus: "Doamne Isuse Cristoase, de azi înainte te rog să fii Tu preşedinte, prim ministru, rege în viaţa mea. Te rog să gestionezi Tu inundaţiile şi cutremurele, catastrofele din viaţa mea. Te rog să fii Tu Stăpânul şi Domnul meu, prietenul meu. Te iubesc."

De atunci trăiesc o sărbătoare continuă, până când "trupele speciale" ale puterii pe care o reprezentăm ne vor scoate de aici, până când "comandourile" cerului vor veni după noi, aşa cum spune Biblia că atunci când Domnul Isus va reveni pe norii cerului, El va trimite pe îngerii Săi în cele patru zări să strângă la El pe toţi cei care sunt CETĂŢENI AI CERULUI.

Aş încheia cu "SĂ TRĂIŢI!"... demni de titlul de "Cetăţean al cerului" (cei care-l aveţi, iar cei care nu sunteţi siguri, puneţi-vă chiar acum pe genunchi, cereţi-l şi-l veţi primi).

Ioan Ciobota