MEDITAŢII

Mulţumesc!
- 28 aprilie 2005 -

Stăteam într-o zi la masă cu nişte prieteni şi a venit vorba despre o prietenă comună care nu era de faţă. "Ai văzut cum s-a purtat ultima dată când ne-a vizitat? De ce nu-şi ştie locul? Unii oameni nu se schimbă niciodată..." Şi lista a continuat... Când unul din cei de faţă i-a luat apărarea, răspunsul, ceva mai timid, a fost: "Dar n-am spus decât lucruri adevărate."

Se spune că odată un tânăr setos de înţelepciune s-a dus să-l întâlnească pe Socrate şi voia să-i spună multe lucruri, dar, spre surprinderea lui, bătrânul înţelept l-a oprit. "Ai trecut cele ce vrei să-mi spui prin cele trei site?" "Care site?" "Mai întâi, cea a adevărului. Mereu să cauţi să te asiguri că ceea ce vrei să spui altora e adevărat. Apoi, că e bun şi, în sfârşit, că e folositor."

Prietena care o critica pe cea absentă nu spunea decât lucruri adevărate, dar nu le-a trecut şi prin celelalte două site. De ce criticăm cu atâta uşurinţă? Mă gândeam în sinea mea, ca fariseul, că eu, spre deosebire de prietena cu critica, sunt mai virtuos. Dar, vai, nimic mai departe de adevăr. Chiar dacă atunci nu am participat la demolarea imaginii prietenei absente, de câte ori, în sinea mea, nu i-am judecat pe cei din jur, socotind că ceea ce ştiam sau vedeam era adevărul complet despre cel pe care îl aveam în faţă şi de câte ori nu m-am socotit mai bun decât ceilalţi?

Care ar fi remediul? Cum am putea să ne înfrânăm limba? În Epistola către Filipeni, Sf. Pavel scrie: "Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuşi." (2, 3)

Un preot îmi spunea odată, când mă plângeam că mereu cad în aceleaşi păcate, să încerc să-mi lărgesc perspectiva, să nu mă mai concentrez asupra păcatelor mele, care mă copleşesc, ci să caut să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate binefacerile cu care m-a copleşit, din momentul când m-a chemat la viaţă, până în clipa de faţă. Fiecare lucru care mă înconjoară este un dar, ca să nu mai vorbim de cei pe care Dumnezeu mi-i scoate în cale. Care e legătura? Atunci când îi judec pe cei din jur, mă aşez pe mine drept etalon. Când Îl laud pe Dumnezeu, Îl pun pe El în centrul atenţiei mele şi, din această perspectivă, pot să-i privesc altfel şi pe ceilalţi, în adevărul deplin că suntem cu toţii fraţi, păcătoşi deopotrivă, dar cu toţii fii adoptivi ai lui Dumnezeu.

În limba greacă, a mulţumi se spune eucharistein, un verb folosit de treizeci şi opt de ori în Noul Testament, de unde avem şi "euharistie", adică "mulţumită", aşa cum aducea Isus înainte de frângerea pâinii. Sf. Pavel, în prima Epistolă către Tesaloniceni, ne dă un extraordinar program de viaţă, de o concizie admirabilă: "Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi." (5, 16-18)

În Evanghelia după Ioan, Isus spune: "Adevărat, adevărat, vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel Ce M-a trimes pe Mine." (13, 20) Ce ocazie bună avem, în acest an al Sfintei Euharistii, să devenim tot mai euharistici, adică recunoscători pentru toate darurile primite, să-i descoperim pe cei din jur ca daruri!

Andrei Goţia