MEDITAŢII

Eticheta de creştin
- 6 ianuarie 2005 -

Momentul trecerii dintre ani l-am prins la Sfânta Liturghie, toată familia, cu copiii mici cu tot. Alături de ceilalţi credincioşi - nu puţini! - din biserică am încheiat 2004 şi am început 2005 în Casa Domnului. Nu ştiu să spun exact când a fost miezul nopţii, "momentul zero", dar după creşterea în intensitate a exploziilor petardelor aş crede că a fost chiar când, după recitarea Crezului, preotul ne invita: "Sus să avem inimile". A urmat consacrarea, împărtăşania, iar în biserică era o atmosferă liniştită şi liniştitoare, separată doar de uşi şi de geamuri de frenezia de afară... A fost frumos, foarte frumos.

La final, preotul paroh a rostit o rugăciune ce îmbina mulţumita pentru anul trecut cu angajamente pentru anul ce tocmai începea. Ei bine, la unele dintre aceste angajamente eu am zis pas, când am auzit, de exemplu, "promit, Isuse, să nu te mai supăr vreodată prin păcat". Mi-am amintit de anii trecuţi în care de fiecare dată, în noaptea de revelion, îmi făceam o listă lungă, frumoasă şi radicală a păcatelor pe care nu le voi mai săvârşi în noul an. Probabil şi alţii au făcut sau fac aşa. Eu însă abia ajungeam la Bobotează că o parte din angajamente erau deja încălcate. Am renunţat să mai vreau luna de pe cer, sau să promit că în veci nu îl voi mai răni pe Isus cu vreun păcat de-al meu. Şi în loc să îmi fac o listă cu ce nu voi face, mă gândesc la ce voi face, la cum voi face, la principiile care mă vor călăuzi în noul an.

* * *

Se spune că un copil avea probleme de creştere, astfel că părinţii au mers cu el la un medic. Dintr-o singură privire, medicul a diagnosticat problema: inima! Sângele nu era pompat corespunzător în trupul său, şi de aici problemele de creştere. Problema de creştere biologică era cauzată de o problemă a inimii biologice. Această concluzie din viaţa biologică o regăsim şi în viaţa spirituală: dacă avem probleme în creşterea spirituală atunci rădăcina lor stă foarte probabil în inima noastră. Dacă ne dorim ca în noul an să progresăm spiritual, atunci cheia este chiar inima noastră.

Un om primise sarcină să scuture un copac tânăr de toate frunzele. Şi-a pus scara lângă copac, a luat meticulos creangă cu creangă şi le-a scuturat, şi până spre seară a terminat. Cu câteva lovituri puternice la rădăcină ar fi putut să obţină acelaşi lucru, în timp mult mai scurt... Dar aşa procedăm şi noi adesea, evitând să luăm taurul de coarne. Sau tratând efectele, nu cauza. Sau pierzându-ne în detalii, neglijând imaginea de ansamblu. În loc să scuturăm crengi, spunând că nu vom face păcatul acesta şi acela şi celălalt, nu ar fi mai simplu să lovim la rădăcina răului, cu forţă?

* * *

Nu angajamentele negative, de genul nu voi face..., ne vor ajuta să progresăm spiritual în acest an. În schimb, privind în inima noastră, analizând sau identificând ceea ce are cu adevărat valoare pentru noi, vom găsi fiecare angajamentele pozitive, nu cosmetice ci profunde, pe care să le luăm la început de an. Nu există reţete universale, aşa că fiecare trebuie să identifice necesarul de iubire, înţelegere, compasiune, caritate, credinţă, răbdare, pasiune, toleranţă, ş.a. pe care trebuie să îl adauge în propria inimă. Iar pentru "aprovizionare", nu există decât un singur loc: Isus Cristos, izvorul tuturor bunătăţilor.

Biserica ne aminteşte încă de la început de an că noi, creştinii, suntem ai lui Cristos. În prima zi a acestei săptămâni, în ritul latin a fost sărbătoarea Sfântului Nume al lui Isus. Pe lângă etichetele de la pantofi, de la pantaloni, de la cămaşă sau de la pălărie, pe care citim nume anonime ori nume sonore de firme, mai există o "etichetă", lipită de suflet. O "etichetă" pe care scrie un nume sfânt pentru noi: Isus Cristos. "Toate prin El şi pentru El au fost create" citim în epistola către Coloseni. Fiecare piatră, copac, peşte sau pasăre poartă în interior această "etichetă". Într-o lume în care, prin pauzele publicitare de la televizor, prin reclamele din ziare sau de pe panourile stradale, suntem asaltaţi de concepte precum copyright, trademark, brand, logo şi altele asemenea, Biserica aminteşte de o "marcă (ne)înregistrată" deasupra tuturor: Numele lui Isus Cristos.

Sunt al lui Cristos, citesc pe "etichetă". Am să mă uit la ea ori de câte ori uit al cui sunt. Deşi aş vrea să promit, inginereşte, că în n luni voi elimina m% din păcate, nu o pot face. Dar am să încerc să îmi amintesc tot timpul invitaţia de la trecerea în noul an: "Sus să avem inimile". Şi răstignindu-mi pornirile rele, îmi doresc să pot cât mai des spune, cu Sfântul Pavel: "Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine" (Epistola către Galateni).

Radu Capan