MEDITAŢII

Peste un veac de trandafiri din cer
- 22 noiembrie 2012 -

Iată că s-au împlinit în întâi octombrie o sută cincisprezece ani de când au început să se reverse trandafiri din cer din mâinile celei pe care o numim Tereza cea mică.

O metaforă? Nu, o împlinire foarte concretă a promisiunii făcute cu câtva timp înainte de a muri: "După moarte voi face să cadă o ploaie de trandafiri." Cunosc multe persoane care au cerut Sfintei Tereza, şi au primit, trandafiri adevăraţi: semne de confirmare a unui parcurs spiritual, întărire, expresie a unui har sau ajutor primit.

Un prieten i-a cerut odată ajutorul Sf. Tereza în alegerea viitoarei soţii. S-a rugat îndelung, a cerut drept confirmare a alegerii pe care urma să o facă un trandafir, nu o fotografie, nu un cuvânt, un trandafir adevărat, dar nimic. S-a hotărât totuşi să comande inelul de logodnă, pe care l-a conceput el însuşi, reprezentând trei trandafiri care susţin piatra preţioasă. La scurt timp, a primit inelul. Era însoţit de o cutie şi un mesaj din partea bijutierului: "Stimate Domnule, ne-a plăcut mult designul inelului şi am dori să-l folosim. Vă oferim, drept omagiu, un mic cadou." În cutie, un trandafir muiat în aur, cu următoarea etichetă: "Acesta este un trandafir adevărat."

Să o ascultăm pe Sf. Tereza scriind despre cea pe care o chemăm în litania lauretană "rosa mystica" (trandafir tainic): "Marie, este deci un bine să suferi pe pământ?/ Da, să suferi iubind e fericirea cea mai curată!" Tereza a murit la doar douăzeci şi patru de ani, dar a avut parte de multe suferinţe: a rămas orfană de mamă când avea numai patru ani; sora mai mare, Pauline, de care Tereza era foarte legată şi care i-a fost aproape ca o mamă, intră la mănăstire după doar cinci ani; la zece ani Tereza se îmbolnăveşte grav de o boală nervoasă, dar este vindecată miraculos de către Sf. Fecioară care-i zâmbeşte dintr-o statuie; tatăl, fericitul Louis Martin, îi moare când Tereza era deja la mănăstire; în plus, Tereza primeşte în ultimii ani ai vieţii o suferinţă spirituală extraordinară, o încercare teribilă a credinţei; în sfârşit, Tereza moare după o luptă îndelungată şi grea cu tuberculoza.

Cum a putut o fată atât de tânără, atât de sensibilă ca Tereza, să ducă asemenea greutăţi? În aceeaşi poezie din care am citat mai sus, intitulată "De ce te iubesc, o Marie", scrisă cu doar câteva luni înainte de a muri, Tereza ne explică secretul, învăţat de la Sf. Fecioară: "Să iubeşti înseamnă să dăruieşti totul şi să te dăruieşti pe tine însuţi." Cea care ne dă putere să ne golim de noi înşine ceas de ceas şi zi de zi, să primim fiecare clipă, cu soare ori cu ploaie, drept un dar, este iubirea.

În nouăsprezece octombrie s-au împlinit cinsprezece ani de când Tereza cea mică ne învaţă cu autoritatea unui doctor al Bisericii. Scrisoarea apostolică prin care Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea o pune pe Tereza alături de Sf. Tereza cea Mare şi de Sf. Caterina de Siena începe cu cuvintele "divini amoris scientia" (ştiinţa iubirii dumnezeieşti). Să o rugăm pe Sf. Tereza să ne înveţe această ştiinţă, care ne ajută să descoperim mereu mai adânc iubirea lui Dumnezeu faţă de noi şi să o dăruim şi noi la rându-ne celor din jur.

Andrei Goţia