MEDITAŢII

"Bucuraţi-vă mereu în Domnul!"
- 30 aprilie 2012 -

Iată cuvintele cu care Cristos cel înviat le încurajează pe femeile mironosiţe: "Dar iată că le-a întâmpinat Isus, şi le-a zis: «Bucuraţi-vă!» Ele, apropiindu-se, I-au cuprins picioarele, şi I s-au închinat" (Mt 28, 9).

Bucuria este şi tema aleasă de Sf. Părinte pentru cea de XXVII-a Zi Mondială a Tineretului, sărbătorită în acest an în 1 aprilie: "Bucuraţi-vă mereu în Domnul!" (Fil 4, 4)

Când suntem fericiţi, nu e nevoie să fim îndemnaţi să ne bucurăm - e o trăire spontană. Doar când resursele omeneşti de bucurie sunt epuizate ori când condiţiile îi sunt contrare pare justificat un astfel de îndemn.

Chiar şi cu acest imbold, cum să te bucuri când tocmai ţi-a murit o rudă apropiată ori cel iubit nu mai vrea să ştie de tine ori când ţi-ai pierdut serviciul ori eşti bolnav? La ce fel de bucurie suntem de fapt chemaţi?

Isus, iar mai apoi Sf. Pavel, nu ne cheamă să ne stârnim în inimi un sentiment. Doliul şi suferinţa sunt o reacţie naturală necesară în această vale de lacrimi şi nu trebuie înăbuşite. Bucuria la care suntem chemaţi (Gr. chara) are ceva din consistenţa voinţei, care ne mobilizează zi de zi să atingem acel "mereu", dar şi din gratuitatea şi diafanul harului (Gr. charis).

Cuvintele-cheie în îndemnul adresat Filipenilor sunt "în Domnul". Doar El poate fi originea şi ţinta acestei bucurii - efort şi totodată dar - căci nici o altă sursă omenească nu are atributele eternităţii. Suntem chemaţi, prin urmare, să ne pătrundem tot mai mult de profundul adevăr că Isus ne-a creat din iubire, tot din iubire a murit şi a înviat pentru noi, şi plin de iubire ne aşteaptă în veşnicie.

Când a înviat din morţi, cu moartea a călcat moartea adusă de păcat, odată pentru totdeauna. Răul, suferinţa, lacrimile au fost astfel învinse odată pentru totdeauna. Nu suntem singuri, viaţa are un sens, sensul dat de iubirea infinită a lui Dumnezeu pentru unul fiecare dintre noi. Ce motiv mai puternic de a ne bucura putem avea?

Fericita Maică Teresa de Calcutta spunea: "O inimă bucuroasă este rezultatul normal al unei inimi care arde de iubire." Să-L rugăm pe Cel Care este Iubirea însăşi să ne aprindă inima de iubire şi să ne înveţe cum să-L iubim zi de zi în aproapele de lângă noi! Cristos a înviat!

Andrei Goţia