MEDITAŢII

Joia Mare la Ierusalim
- 8 aprilie 2004 -

Una dintre cele mai impresionante zile pe care poţi să le trăieşti la Ierusalim este, fără îndoială, Joia Mare. Fiind atâtea locuri care amintesc aievea despre evenimentele din preajma Paştelui, programul liturgic nu corespunde celui din alte biserici. În al doilea rând, la Ierusalim, şi mai ales la Sfântul Mormânt, se păstrează nişte tradiţii multiseculare care nu se pot schimba nicidecum.

Programul începe la ora şapte dimineaţa (în cadrul Bazilicii de la Sfântul Mormânt, nu se schimbă niciodată ora de vară). Liturghia, care în bisericile noastre are loc seara, aici Patriarhul latin (romano-catolic) de Ierusalim o celebrează dimineaţa. De fapt este o liturghie solemnă celebrată chiar în faţa Sfântului Mormânt, la care se spală picioarele a 12 seminarişti şi se sfinţesc uleiurile. Din păcate, nu pot participa toţi preoţii care ar dori pentru că spaţiul este destul de restrâns. Am participat de cinci ori la această liturghie de-a dreptul copleşitoare, ştiind că aici e chiar centrul pământului, adică mormântul şi locul învierii. Uitându-mă printre stâlpii aceia mari şi plini de istorie, mi-l puteam imagina pe Isus înmormântat şi apoi viu, când i se arată Mariei Magdalena. Mă gândeam adesea că poate picioarele mele stau chiar acolo unde Isus a întâlnit-o pe Maria Magdalena şi a întrebat-o: "Femeie, pe cine cauţi?"

Liturghia se încheie cu o minunată procesiune, cu lumânări aprinse, în jurul Sfântului Mormânt. Patriarhul poartă în procesiune Sfântul Sacrament pe care, la sfârşit, îl aşează chiar în Sfântul Mormânt, acolo unde acum 2000 de ani l-a înmormântat Iosif din Arimateea pe Isus. În jurul orei nouă uşile mari ale Bazilicii Sfântului mormânt se închid şi se mai deschid abia la ora trei după amiază. Totul rămâne într-o linişte desăvârşită.

În timpul zile mulţi creştini, mai ales preoţi, călugări şi surori trec într-o vizită pe le Cenacol. Cenacolul e o încăpere mare, goală, cu nişte arcade simple, cu un mic vitraliu pus de musulmani şi o nişă (tot a musulmanilor) care indica direcţia oraşului Mecca. Este un mare paradox: acolo unde Isus a celebrat prima liturghie pe faţa pământului, azi nimeni nu poate celebra măcar o liturghie, Spaţiul aparţine evreilor şi este permis accesul creştinilor doar pentru a vizita Cenacolul.

În seara de Joia Mare, cum e şi firesc, sute de creştini, localnici sau pelerini, participă la ora 19.00 la o frumoasă priveghere în Ghetsemani. E ceasul la care Isus intra în agonie şi era vândut de Iuda. Este o seară impresionantă, copleşitoare. Mulţi, gândindu-se la reproşul pe care Isus îl face ucenicilor: "un ceas nu aţi fost în stare să vegheaţi împreună cu mine?", ar vrea să rămână în tăcere şi meditaţie în acest loc atât de sfânt.

Un alt loc copleşitor este, în acea seară de Joia Mare, la Biserica Sfântului Petru unde a cântat cocoşul (la Gallicantu) de pe muntele Sion. Biserica se află foarte aproape de Cenacol. Aici era, de fapt, casa lui Caiafa, Marele Preot. Aici Isus a fost adus în acea noapte la judecată. Dar mai important aici e altceva. Pe lângă biserică se mai pot vedea şi astăzi câteva trepte de piatră. Specialiştii spun că acestea existau şi pe timpul lui Isus, şi coborau de pe muntele Sion spre Valea Cedronului şi spre Ghetsemani. Tocmai de aceea e sigur că Isus a trecut pe aceste trepte mergând, după Cina cea de Taină, spre Ghetsemani. Aşa se face că pe aceste vreo 20 de trepte, care se mai păstrează, vin mulţi creştini care aşează sute de lumânări. E foarte interesant: se vrea parcă să se lumineze calea, pietrele pe care au păşit picioarele dumnezeieşti ale lui Isus. Dacă e timp frumos, multe persoane se aşează pe aceste pietre şi rămân timp îndelungat în meditaţie aici.

În seara aceasta rămâne deschisă tot timpul şi biserica, în cripta căreia se mai află ruine din casa lui Caiafa, nişte cisterne pentru apă şi o veche închisoare (unde probabil a fost ţinut şi Isus în acea noapte a agoniei).

Joia Mare nu poate fi trăită mai intens şi mai mişcător ca la Ierusalim, acolo unde e Sfântul Mormânt, Cenacolul, Calea Crucii, Ghetsemani...

pr. Iosif Dorcu