MEDITAŢII

Moş Gerilă, Moş Crăciun, sau Cristos?
- 23 decembrie 2010 -

Când eram mic, în anii '80, la şcoală nu se vorbea de Crăciun, ci de "sărbătorile de iarnă", iar cel care aducea cadourile nu era Moş Crăciun, ci Moş Gerilă, importat din marea ţară vecină şi prietenă... Dar fratele meu mai mare şi unii din colegii lui s-au "răzvrătit", pe măsura lor, împotriva acestei noi încercări oficiale de eliminare din minţile copiilor a numelui sărbătorii creştine şi îi spuneau, râzând, "Moş Gorilă" moşului de import; acasă noi continuam să cântăm colinde şi să îl aşteptăm pe Moş Crăciun.

După căderea comunismului, Moş Gerilă a dispărut, iar Moş Crăciun şi-a reintrat în drepturi, dar a ajuns repede, mai nou însoţit de "Crăciuniţe" (mai mult sau mai puţin sumar îmbrăcate!), un simbol al consumismului cras, fără nicio legătură cu Crăciunul.

Doar nu împodobim brazi şi scene ale Naşterii, ne facem cadouri unii altora şi încercăm, măcar în 25 decembrie, să fim mai buni, pentru că un bătrân rubicond, cel mai adesea cu o barbă calpă, cu sanie, reni şi clopoţei, ne invită să ne ghiftuim cu ultimele produse de sezon?

Un Crăciun fără Cristos este searbăd şi golit de sens. Una din etimologiile cuvântului "Crăciun" este latinescul (in)carnationem, adică "Întrupare". Marea şi neaşteptata minune pe care o sărbătorim an de an este tocmai Întruparea Fiului lui Dumnezeu acum mai bine de două mii de ani.

Ce mister profund, de nepătruns! El, Fiul Tatălui veşnic, a vrut să se nască printre noi, luând trup din Fecioara Maria, care pe bună dreptate este numită de aceea Theotokos, Născătoare de Dumnezeu. De ce? Ce putea să motiveze o asemenea revoluţie de neconceput pentru mintea omenească?

Răspunsul ni-l dau icoanele bizantine ale Naşterii, în care Isus este aşezat într-o iesle, dar a cărei formă este de mormânt, învelit în scutece, dar nu ca un nou-născut, ci ca un mort. Isus a luat trup omenesc ca să poată suferi şi muri pentru noi şi astfel să ne câştige viaţa veşnică pe care am pierdut-o prin păcat.

Aceasta este sursa bucuriei şi speranţei noastre, acesta este adevăratul sens al Crăciunului. Să ne gătim şi noi sufletele să-L primim pe Isus, Pruncul Dumnezeiesc!

Andrei Goţia