Reflecția săptămânii
Moș Gerilă, Moș Crăciun, sau Cristos?
- 23 decembrie 2010 -
Când eram mic, în anii '80, la școală nu se vorbea de Crăciun, ci de "sărbătorile de iarnă", iar cel care aducea cadourile nu era Moș Crăciun, ci Moș Gerilă, importat din marea țară vecină și prietenă... Dar fratele meu mai mare și unii din colegii lui s-au "răzvrătit", pe măsura lor, împotriva acestei noi încercări oficiale de eliminare din mințile copiilor a numelui sărbătorii creștine și îi spuneau, râzând, "Moș Gorilă" moșului de import; acasă noi continuam să cântăm colinde și să îl așteptăm pe Moș Crăciun.
După căderea comunismului, Moș Gerilă a dispărut, iar Moș Crăciun și-a reintrat în drepturi, dar a ajuns repede, mai nou însoțit de "Crăciunițe" (mai mult sau mai puțin sumar îmbrăcate!), un simbol al consumismului cras, fără nicio legătură cu Crăciunul.
Doar nu împodobim brazi și scene ale Nașterii, ne facem cadouri unii altora și încercăm, măcar în 25 decembrie, să fim mai buni, pentru că un bătrân rubicond, cel mai adesea cu o barbă calpă, cu sanie, reni și clopoței, ne invită să ne ghiftuim cu ultimele produse de sezon?
Un Crăciun fără Cristos este searbăd și golit de sens. Una din etimologiile cuvântului "Crăciun" este latinescul (in)carnationem, adică "Întrupare". Marea și neașteptata minune pe care o sărbătorim an de an este tocmai Întruparea Fiului lui Dumnezeu acum mai bine de două mii de ani.
Ce mister profund, de nepătruns! El, Fiul Tatălui veșnic, a vrut să se nască printre noi, luând trup din Fecioara Maria, care pe bună dreptate este numită de aceea Theotokos, Născătoare de Dumnezeu. De ce? Ce putea să motiveze o asemenea revoluție de neconceput pentru mintea omenească?
Răspunsul ni-l dau icoanele bizantine ale Nașterii, în care Isus este așezat într-o iesle, dar a cărei formă este de mormânt, învelit în scutece, dar nu ca un nou-născut, ci ca un mort. Isus a luat trup omenesc ca să poată suferi și muri pentru noi și astfel să ne câștige viața veșnică pe care am pierdut-o prin păcat.
Aceasta este sursa bucuriei și speranței noastre, acesta este adevăratul sens al Crăciunului. Să ne gătim și noi sufletele să-L primim pe Isus, Pruncul Dumnezeiesc!
Andrei Goția