MEDITAŢII

Cum să avem biruinţă în încercare?
- 1 decembrie 2010 -

"În lume veţi avea necazuri. Însă curaj, Eu am învins lumea!" (Ioan 16,33)

Cartea lui Iov nu ne lasă doar într-o stare admirativă faţă de planurile minunate ale lui Dumnezeu cu privire la noi, duse la îndeplinire şi prin faptul că El îngăduie să vină asupra noastră diverse încercări, ci ne conferă suficiente resurse spirituale ca, atunci când vine suferinţa, să ştim a o parcurge victorioşi. De fapt, motivul pentru care unii oameni fac din durere tragedia vieţii lor şi alţii un prilej de desăvârşire este tocmai faptul că aceştia din urmă ştiu a-şi mobiliza resursele nebănuite pe care le au în Domnul Cristos. Haideţi să mergem împreună pe drumurile fascinante ale Sfintei Scripturi, pentru a ne însuşi noi înşine, din experienţa dreptului Iov, câteva mijloace practice pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziţie atunci când încercarea se abate asupra noastră!

Întâi de toate, cred eu că suntem în punctul în care Dumnezeu ne vrea dacă, în încercare, alergăm la El cu necazul nostru: "Cât despre mine, eu Îl voi căuta pe Dumnezeu şi lui Dumnezeu Îi voi încredinţa cauza mea" (Iov 5,8). "De ce să mă rog Lui? Dumnezeu ştie prin ce trec, El a îngăduit să mă găsesc în acest dureros context existenţial", veţi spune. Sigur. Şi tocmai pentru că El ne cunoaşte mai bine decât oricine cauza, simte mai adânc decât oricine durerea interiorului nostru şi are putere nelimitată de a ne salva, se cuvine a ne îndrepta ruga spre El. Adesea ne prezentăm umili înaintea Tronului de har prea târziu, după ce uşile lumii ne conduc spre soluţii false. Dar, chiar atunci, când toate porţile de pe pământ se închid, se deschid pentru noi, de strigăm la Dumnezeu, zăgazurile Cerului. Vrem să fim biruitori în încercare? Să alergăm la Dumnezeu cu necazul nostru!

Unul dintre prietenii lui Iov îi dă acestuia un sfat extraordinar: "dacă îndepărtezi nelegiuirea care este în mâna ta şi nu laşi nedreptatea să locuiască în corturile tale, atunci da, îţi vei ridica faţa fără pată; şi vei fi neclintit şi nu te vei teme" (Iov 11,14-15). Vrem să avem biruinţă în încercare? Vrem să ne fie suferinţa prin care trecem prilej sfinţitor? Să ne îndepărtăm de păcat! De multe ori, tocmai durerea care ne încearcă ne zdrobeşte în aşa măsură încât păcatul care ne ţinea prizonierii săi ne eliberează. Oricum, chemarea Domnului în vremuri de încercare este să ne îndepărtăm de păcat, lăsând libertatea Duhului Sfânt să croiască virtutea pe pânza inimilor noastre.

Suntem făpturi sociale. Ne place să ne înconjurăm cu oameni dragi în situaţii de cumpănă, care ştiu a ne da mângâierea potrivită şi sfatul cel ziditor. Să ţinem minte lecţia aceasta: dacă vrem să avem victorie în încercare, să ne alegem cu înţelepciune prietenii! Unde au greşit cei trei prieteni ai lui Iov? Eu cred că au falimentat în cel puţin trei puncte: lipsa de sensibilitate, mândria şi percepţia îngustă a realităţilor divine. Cei trei pseudoconsolatori ai lui Iov îl învinovăţesc tocmai în clipele când el are nevoie de mângâiere. Mândria îi împinge să-i vorbească prietenului lor folosind un ton de superioritate, chestiune pe care Iov o sesizează la ei şi le-o aşează înainte: "...vă înălţaţi împotriva mea..." (Iov 19:5). Iar în ceea ce priveşte realităţile sacre, amicii lui Iov se arată necunoscători ai celorlalte valenţe privitoare la sensul suferinţei: "N-a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci este astfel ca să arate în el lucrările lui Dumnezeu" (Ioan 9,2). Cât despre perspectiva vieţii eterne, nici unul nu pomeneşte nimic. Iată cum arată însă un prieten a cărui prezenţă îţi poate aduce un beneficiu real în încercare! Elihu este tipologia prietenului pe care Însuşi Dumnezeu îl autorizează a ne fi ajutor de nădejde în suferinţă: un om smerit, plin de Spiritul Sfânt (Iov 32,8) şi cu o minte deschisă spre a înţelege că Dumnezeu nu poate fi ţărmuit de prejudecăţi omeneşti (Iov 33,14). Astfel de prieteni care au o relaţie personală, vie şi mereu proaspătă cu Domnul Isus să alegem şi noi a ne fi alături în timpuri de grea povară!

Imediat ce Iov transformă, prin intervenţia milostivă a lui Dumnezeu, experienţa încercării în pricină de apropiere de Dumnezeu, el e chemat a se implica în reabilitarea prietenilor săi: "Iov, robul meu, se va ruga pentru voi, pentru că pe el îl voi primi, ca nu cumva să vă fac după nebunia voastră; pentru că n-aţi vorbit drept despre Mine, ca robul Meu Iov" (Iov 42,8b). Dacă vrem să fluturăm steagul victoriei în lupta pe care o ducem cu încercarea, să investim în alţii! O ilustraţie spune că o doamnă era bolnavă închipuită. Pe la mulţi medici mersese ea şi niciunul nu-i găsea vreo cauză în trup pentru durerile ei cele multe. Zi şi noapte se plângea, încât devenise insuportabilă pentru toţi ai casei. Într-o zi, soţul său se îmbolnăveşte de cancer. Femeia se dedică atât de mult îngrijirii partenerului de viaţă, încât îşi uită durerea şi suferinţa dispare ca prin minune. Dacă ne este povara încercărilor prea greu de purtat, să ne îndreptăm gândurile şi acţiunile spre cei mai încercaţi decât noi! S-ar prea putea ca acela să fie remediul vindecării noastre!

Iubiţi cititori, vă mulţumesc pentru răbdarea cu care aţi lecturat cele scrise despre încercare până la aceste ultime rânduri! Să ne dea Isus forţa necesară pentru a personaliza mesajul lui Iov în dreptul nostru, când traversăm situaţii dificile de viaţă! Domnul să ne amintească mereu că victoria în încercare se dobândeşte alergând la El, îndepărtându-ne de păcat, legând mai puternic prietenia noastră cu El şi cu toţi cei plini de El şi, nu în ultimul rând, investind în semenii noştri mai încercaţi decât noi. Iar de ne vom îndrăgosti de Isus aşa de tare încât ne va fi teamă că, aplecându-ne spre cei în nevoie, Îl vom pierde, măcar pentru o clipă, din centrul adorării noastre, Sfântul Ioan al Crucii ne linişteşte cu aceste memorabile cuvinte: "Isus e singurul pe care-L poţi privi fără a înceta să-i priveşti, măcar o clipă, pe ceilalţi". Cumva, scumpi şi preaiubiţi prieteni ai Mirelui, biruinţa în încercare ne-o dă tot împlinirea legii celei atotcuprinzătoare şi sfinte a iubirii de Dumnezeu şi de oameni. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Doamne Isuse, Cel care, coborât din mărire în lumea noastră greu încercată, ai experimentat pe nedrept durerea întregii umanităţi, Îţi mulţumim pentru lucrurile cu care permiţi să fim încercaţi! Noi suntem aşa de slabi în a cuprinde lucrarea minunată pe care Tu, în Sfatul Sfintei Treimi, o săvârşeşti, mai cu seamă atunci când în noi se nasc cele mai arzătoare întrebări şi cele mai adânci dorinţe de eliberare. Din iubire, laşi peste noi încercarea şi tot din iubire, la vremea hotărâtă de Tine, opreşti furtuna suferinţei în noi. Iartă-ne rezistenţa pe care o opunem planului Tău de schimbare lăuntrică prin durere! Ajută-ne, aşa cum pe Iov l-ai îndemnat, a ne cerceta viaţa, a ne lega mai mult de Tine, a ne pregăti mai cu stăruinţă pentru viaţa veacului ce va veni! Dă-ne curaj să încercăm şi putere pentru a învinge, prin Tine, preaiubite Mântuitor, prin care Dumnezeu Tatăl ne-a dăruit nouă tot binele!

Andrei Pătrîncă