MEDITAŢII

Cine câştigă?
- 26 mai 2010 -

Am văzut odată un tricou cu binecunoscuta sentinţă "Gott ist tot" (Dumnezeu a murit), urmată de semnătura autorului ei: "Nietzsche." Pe acelaşi tricou, şugubeaţă, replica: "Nietzsche ist tot" (Nietzsche a murit). Semnat: "Gott".

În faţa încercărilor de tot felul care ne copleşesc - calamităţi naturale, războaie, boli, decese ale celor dragi, atacuri de tot felul împotriva vieţii, căsătoriei şi familiei ori împotriva Bisericii - adesea ne întrebăm: "Unde eşti, Doamne? Cum poţi permite aşa ceva? Cui ne laşi?"

De câte ori n-am auzit remarci ca acestea: "Unde era Dumnezeu la Auschwitz? Poate fi bun un Dumnezeu care lasă asemenea grozăvii să se întâmple?" Ce răspuns convingător putem da?

Am avut de curând privilegiul de a face un pelerinaj la Torino, unde ne-am dus să vedem Sfântul Giulgiu. În faţa tuturor rănilor imprimate pe pânză, de la cele cauzate de coroana de spini până la găurile de la picioare, un prieten, cutremurat, a şoptit: "Toate acestea pentru mine..."

În ritul bizantin, bucata de pâine folosită pentru împărtăşanie are imprimată în mijloc un pătrat, împărţit de o cruce în patru alte pătrate mai mici, în care sunt următoarele litere: IC XC NI KA, care, în greacă, înseamnă "Isus Cristos învinge".

Când privim pâinea şi vinul, transformate în trupul şi sângele lui Isus, ne gândim oare la victoria Lui, care este împotriva păcatului şi a morţii, obţinută, odată pentru totdeauna, pe cruce? Un astfel de dar este cu adevărat nepreţuit şi nu poate fi meritat de nimeni. Cu toate acestea, oridecâteori spunem "nu" păcatului şi ne unim cu Cristos cel mort şi înviat şi ne împărtăşim cu trupul şi sângele Lui dătătoare de viaţă, şi noi ne asociem victoriei Lui!

Crucea este simbol de biruinţă, după cum ne aminteşte Constantin cel Mare care a câştigat în 312 p. Chr. bătălia de la Pons Milvius împotriva lui Maxenţiu după ce, înştiinţat în vis, a inaugurat crucea ca stindard: In hoc signo vinces!

Un nepot al lui Constantin, Iulian, care şi-a câştigat trista poreclă de "Apostatul", fiind săgetat mortal într-o bătălie cu perşii în anul 363, se spune că ar fi strigat "Ai învins, Galileene!", recunoscând în victoria duşmanilor mâna lui Dumnezeu pe Care Îl părăsise.

Înainte de a-Şi începe pătimirea, Isus, anunţându-le ucenicilor cele ce vor urma, i-a încurajat cu aceste cuvinte: "Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!" (In 16, 33) Oare cum ar putea un Dumnezeu Care nu L-a cruţat pe unicul Său Fiu de moartea pe cruce tocmai ca să le dea viaţă celor morţi prin păcat, Care apoi, după învierea şi înălţarea lui Isus, ni L-a trimis pe Spiritul Sfânt, Mângâietorul, Spiritul adevărului, Care în sfârşit ne hrăneşte cu pâinea cea de toate zilele - cum ar putea acest Dumnezeu, Tatăl nostru, să ne abandoneze în încercările noastre mici şi mari?

Să nu ascultăm şoapta celui rău, ci, împreună cu Sf. Josemaria Escriva, să credem cu tărie că Dumnezeu nu pierde nicio bătălie!

Andrei Goţia